Filme

Două filme am văzut în ultima vreme care mi-au plăcut mult.

My sister’s keeper este povestea unei familii care luptă pentru a-și salva copilul care suferă de leucemie.  Finalul este magistral: and i wish i could tell you that there was some good that came out of it, that through Kate’s death we could all go on living.Or even that her life had some special meaning, like they named a park after her,or a street, or that the supreme court changed a law because of her. But none of that happened. She’s just gone. And we all have to move on.

În The Hangover, un grup de prieteni se trezește după o petrecere a burlacilor și constată că l-au pierdut pe viitorul mire. Ceea ce au în schimb în cameră sunt câteva găini, un copil mic, iar în baie au un tigru, furat de la Mike Tyson. Imaginea camerei de după petrecere, cu plasma care se ține într-un colț pe perete și cu găina plimbându-se este absolut demențială.

Filme

Week-end ploios, carte bună tocmai terminată, a fost un moment bun pentru filme. Așadar:

State of Play cu Ben Affleck în rolul unui reporter care investighează o moarte aparent accidentală în staff-ul unui senator important. Presiuni asupra ziarului la care lucrează, presiuni asupra lui și asupra echipei de colaboratori. Final oarecum surprinzător, senatorul iese mai puțin șifonat decât mă așteptam.

District 9, un SF mediocru privit doar prin elementele care definesc un SF. Nimic deosebit, nici efecte speciale și nici poveste nouă. Filmul devine interesant doar din punctul în care eroul (cu o față tipică de anti-erou, un geek care lucrează pentru guvern și care știe destul de puține lucruri în afară de hârtii) este pus în situația de most wanted, în care trebuie să se descurce în lumea pe care o privea de sus, prin intermediul hârtiilor și din mașinile blindate, înconjurat de escortă înarmată. Înlocuind comunitatea extratereștrilor cu cea a negrilor (și adăugând numele olandez al eroului – Wikus Van De Merwe – burii din Africa de Sud fiind descendenți ai olandezilor) obținem adevăratele probleme pe care le pune filmul.

Up – animație foarte bună. Un bătrân își ține promisiunea către soția lui și pornește spre un loc pe care amândoi doreau să îl vadă, dar la care doar el ajunge. Însoțit de un băiat (supraponderal și care înfulecă ciocolată pe tot parcursul filmului), trece printr-o serie de întâmplări în care salvează o pasăre (o specie rară) și împlinește promisiunea către soția lui. Plin de umor, filmul reușește să binedispună.

A Christmas Carol – văzut în 3D la Cluj 🙂 Bazat pe povestea omonimă a lui Dickens, cu un final puternic moralizator. Spiritul Crăciunului ne face mai frumoși, mai buni și mai generoși. Păcat că nu este Crăciunul în fiecare zi.

Year One

Year One este o comedie ce aduce foarte tare cu History of the World: Part One a lui Mel Brooks. Cu toate acestea, reuşeşte să fie amuzant şi încorporează o mulţime de referinţe culturale (unele mai evidente, altele mai puţin evidente) pentru a binedispune spectatorii. Chestiunile care ar trebui să fie tabu sunt tratate cu umor, aşa că până şi un eveniment tragic poate fi făcut amuzant.

Jack Black face un tip de rol obişnuit pentru el, de Average Joe de la care nimeni nu aşteaptă nimic şi care surprinde pe toţi în final.

Superman/Batman: public enemies

M-am bucurat când am auzit că a apărut filmul acesta de animaţie, parcă e un “return to innocence” faţă de Ice Age-uri şi alte filme de acelaşi gen, parcă mă simt mult mai familiarizat cu personaje de genul acesta (cine avea în jur de 9-10 ani pe la 1989 poate îşi aduce aminte de desenele cu Batman şi Superman – episoade şi serii vechi – difuzate de RTL sâmbăta dimineaţa de la 9). Aşa că m-am uitat la film cu acest bagaj în minte.

Destul de scurt (o oră şi vreo 5 minute, din care 5 minte sunt genericele), filmul mi-a plăcut, deşi Superman şi Batman, care sunt aliaţi aici (şi prieteni buni) sunt ca Rocky Balboa: iau bătaie 2/3 din film, iar la sfârşit rezolvă situaţia. Ceea ce nu mi-am dat seama e ce a făcut Robin că a fost “schimbat” de Batman cu Superman. Oricum, afacerea a fost bună, că Superman îl scoate din rahat pe liliac de câteva ori.

Şi încă o chestie: după ce Superman luptă împotriva lui lex Luthor timp de vreo 3 episoade, după ce Lex stă în închisoare o vreme, oamenii îl aleg de preşedinte. Get the hint, people, he is evil!

Filme

Deşi nu prea am avut mult timp liber în ultimele zile, am reuşit să văd câteva filme pe care le recomad:

Drag me to hell este un film care, deşi previzibil de pe la jumătate încolo, reuşeşte să ţină spectatorul în suspans şi să ofere un final diferit de cele cu care spectatorii sunt obişnuiţi.

The Proposal, o comedioară simpatică şi pe alocuri amuzantă, cu Sandra Bullock reprezentând fidel genul de femeie de carieră, pentru care viaţa privată este un apendice al celei profesionale şi pentru care telefonul reprezintă 90% din viaţă.

Knowing, un film bun de vineri seara, în care Nicholas Cage face un rol bun în încercarea de a evita sfârşitul lumii. Sigur, nu salvează lumea la fel de spectaculos ca şi Bruce Willis, dar o salvează. Asta contează în final.

Race to Witch Mountain

Un fost infractor și o cercetătoare convinsă de existența extratereștrilor dau, din întâmplare, peste doi extratereștri care le cer ajutorul pentru a salva lumea lor și pământul în același timp. Toate într-un film Disney din care copii pot învăța așa:

1. Extratereștrii arată ca și noi, oamenii, doar că au puteri ciudate: pot sta în fața unei mașini care are o viteză foarte mare și nu pățesc nimic, pot vorbi cu câinii, au o grămadă de bani la dispoyiție, pot băga mâna prin metale ori pereți și pot conduce mașini doar cu puterea gândului.

2. Nu e bine să îi superi pe extratereștri, altfel pățești lucruri nasoale.

3. Există și în lumea extratereștrilor un fel de Terminator care îi urmărește pe ăia buni până la anihilare totală.

4. Binele învinge (bine, toată lumea știe că binili învinge).

Un film amuzant, bun de urmărit cu familia, dar care după aceea necesită explicații detaliate privind diferența între imaginar și realitate.

Movie batch

Night at the Museum – Battle of the Smithsonian

Larry Dale (Ben Stiller) are acum o companie de succes, dar când îl cheamă ”datoria” nu poate rezista și își ajută prietenii din muzeu. Filmul are câteva secvențe cu adevărat amuzante (cupidonii care cântă melodia din Titanic, apariția lui Darth Vader sau accentul faraonului), în rest este destul de previzibil și pe alocuri chiar plictisitor. Americanii se pare că sunt încă obsedați de dispariția Ameliei Earhart.

The International

Citisem câteva review-uri pentru filmul ăsta, majoritatea spunând că este un film încâlcit și greu de urmărit. Ceea ce am văzut însă a fost un film antrenant, cu răsturnări de situație. Clive Owen face un rol bun ca și agentul Salinger, a cărui anchetă este permanent împiedicată de sistemul corupt implicat în lucururi necurate.

Seven pounds

Will Smith face un rol bunin Seven Pounds. Deși nu este genul meu de film, l-am urmărit pentru prezența lui Will Smith. Care nu dezamăgește. În rolul unui agent de la fisc, își ia misiunea de a ajuta niște oameni despre care el consideră că merită, făcând sacrificiul suprem: dându-și propria viață.

A bridge too far

Un film extraordinar, pe care îl includ între preferatele mele, alături de cele menționate aici. Cu o distribuție de zile mari și cu un scenariu beton în spate -cartea pe care se bazează filmul nu am apucat să o citesc încă, dar sunt filolog și am timp:) – filmul descrie o acțiune eșuată a aliaților în timpul celui de-al doilea război mondial. Este vorba de o acțiune prin care germanii ar fi fost atacați chiar la ei acasă, în timp ce ei erau ocupați pe frontul din est. Operațiunea nu a reușit însă, iar pierderile ai fost extrem de mari. Un film care merită văzut și/sau revăzut.

Open Season 2

Parcă mai bun decât prima parte, filmul se concentrează pe Mr. Weenie, care este mortal cu accentul lui german. Faza mea favorită: