Arhivă pentru August 2009

Nu este de lucru

Toată lumea se plânge de treaba asta, cu toate că atunci când cauţi pe cineva să facă nişte muncă, încep tocmelile şi trasul pe cur. Cunosc pe cineva care îşi caută de o săptămână pe nişte oameni să sape un şanţ pe lângă o casă. A vorbit cu trei grupuri de oameni până acum, oameni care i-au fost recomandaţi ca fiind necăjiţi şi care au nevoie de bani. Culmea, tot asta au spus şi oamenii, în discuţiile de la început. După care, atunci când au văzut că munca nu este de o dupămasă, ci că se întinde pe trei zile, brusc nu au mai avut nevoie de bani. Nu era muncă de lagăr, înţelegerea includea mâncare, pauze…neah, oamenilor nu le-a trebuit aşa ceva. Ei vroiau bani,dar, dacă se poate, fără muncă. Bine, fie, cu muncă, dar ceva ce se poate face repede. Că berile nu aşteaptă prea mult.

Unul vine şi cere ajutor unei fundaţii. A lucrat legal timp de un an şi ceva (muncă necalificată) şia cum stă pe alocaţie de şomaj. Cei de la fundaţie îi spun că trebuie să se angajeze. Omul se face foc şi pară: cum să mă angajez, că n-am şcoală şi iau puţini bani, mai bine stau să se termine şomajul şi vin apoi iară să vorbim să vedem cum mă puteţi ajuta! Acum, cei de la fundaţie sunt buni de şters în cur cu ei, că este şomajul. După aia, mai vedem noi. Că oricum ăia sunt proşti şi tot mă ajută!

Povesteam acum o vreme de nişte instalatori care lucrau după cum îi tăia capul pe ei. Că doar erau mesereaşi şi ei ştiau cel mai bine ce vrea clientul. Chiar dacă de fapt clientul vroia altceva. Am vorbit de atunci cu alte două echipe, din niciuna nu a acceptat lucrarea. Că era prea mică şi nu au timp de aşa ceva, că au lucrări mai amri. Sigur că acum sunt pe val, sigur că la iarnă fiecare ar face pe dracu în patru pentru nişte bani în plus, dar capacitatea lor de gândire este limitată. Am încercat la firme, dar alea fac afaceri pe principiul românesc îl f***m acum pe client, după care nu ne mai interesează dacă mai vine la noi.

Oricum, e nasol însă. E criză, e greu de găsit de lucru.

Anunțuri

Copilași grași

Dintr-un grup de copii pe stradă, de obicei cel care e cel mai gras are mâncare în mână. Sau mănâncă o înghețată. Am observat foarte mulți copii supraponderali vara asta, fie pe stradă, pur și simplu, fie la ștrand ori la locuri cu apă. Mă gândesc ce părere au părinții lor despre treaba asta. oare concepția (de la sat) e sănătos că pușcă, are obrajii roșii și grași ca gogoșarii e valabilă și la oraș? Oare părinții aceia nu își dau seama că de fapt le fac rău copiilor permițându-le să mănânce cât vor și ce vor?

Încă o chestie care se adaugă la colecția eu nu voi face așa când voi avea copil.

De ce insişti?

Din seria românul ştie mai bine, am avut prilejul să văd la parterul blocului unde locuiesc trei exemple de oameni care nu învaţă din greşeli. Un tip deschide un magazin la parterul blocului, genul de magazin de unde poţi lua şosete, tampoane, pastă de dinţi şi varză de pe acelaşi raft. Magazinul nu rezistă mai mult de trei luni, deşi recurge la toate subterfugiile pentru supravieţuire: vind pe caiet, vinde ţigări şi bere pe bonuri de masă, vinde alcool minorilor etc. Magazinul se închide. Peste vreo trei luni, un alt magazin se deschide. Aceleaşi chestii, aceleaşi preţuri. Mai mari decât la hypermarket, marfă puţină. Nu rezistă. Încă doi deschid magazin în ultima jumătate de an. Magazinele s-au închis fix cum s-au deschis: cu marfa pe rafturi. Dacă al doilea nu au reuşit, cum s-au gândit ultimii doi că vor reuşi cu aceeaşi chestie?

Și altădată!

Un tip din Bistrița (după numărul de înmatriculare de pe mașină) se scarpină în cap azi dimineață în fața blocului meu: avea o pană, cineva îi înțepase cauciucul pentru locul de parcare ocupat. Niște țărani dom’le, vecinii mei, nu ai cu cine. Adică ai, cu vreo doi, în rest nu prea. Back to our sheepses 🙂 Tipul mă vede că stau pe geam și mă uit la el, și înainte de a apuca să spună ceva, mă ofer să îl ajut nu vă dau o pompă, o umflați până la prima vulcanizare  (nu avea roată de rezervă – o chestie de neînțeles pentru mine). Ba da, spune el.

Cobor, îi dau pompa (de picior, simplă, nu din aceea electrică), la care ăsta face niște ochi mari și spune păi asta-i pompă? N-am ce face cu ea, mai bine nu te așteptam  (așteptase vreo 5 minute până să o primească) și plecam, că găseam deja vulcanizare și eram pe drum. Mă grăbesc. Se pune în mașină și pleacă. Rămân cu pompa în mână, nu știu ce să cred. Visez, am dat peste cel mai imbecil om din România, ambele la un loc?

În continuare, sunt gata să ofer ajutor oricui îi trebuie pompă. Dar voi preciza dinainte tipul ei, să nu fie comentarii.

Filme

Deşi nu prea am avut mult timp liber în ultimele zile, am reuşit să văd câteva filme pe care le recomad:

Drag me to hell este un film care, deşi previzibil de pe la jumătate încolo, reuşeşte să ţină spectatorul în suspans şi să ofere un final diferit de cele cu care spectatorii sunt obişnuiţi.

The Proposal, o comedioară simpatică şi pe alocuri amuzantă, cu Sandra Bullock reprezentând fidel genul de femeie de carieră, pentru care viaţa privată este un apendice al celei profesionale şi pentru care telefonul reprezintă 90% din viaţă.

Knowing, un film bun de vineri seara, în care Nicholas Cage face un rol bun în încercarea de a evita sfârşitul lumii. Sigur, nu salvează lumea la fel de spectaculos ca şi Bruce Willis, dar o salvează. Asta contează în final.

Mă gândesc

Că dacă cetățeanul e prost și nu are grijă de el, măcar statul ar trebui să aibă (deși nu întotdeauna e varianta cea mai bună, unii ar trebui lăsați în pace). Pe drumul de la Baia Mare către Satu Mare, în week-end e plin de mașini care merg spre Apa ori Iojib, localități care au câte un lac și care atrag o groază de tineri. Care tineri nu știu toți că pedala de accelerație se apasă doar până la un punct pentru a conduce, mai departe apăsarea ei fiind teribilism, plătit scump. De aproape o lună se înregistrează cel puțin câte un accident pe zi de week-end pe drumul ăsta, care are două porțiuni lungi, drepte și destul de bine asfaltate. Nu am văzut nici măcar un radar, o mașină de poliție ori un sens giratoriu care să mai ”rupă” puțin din viteza de pe liniile alea drepte. Nimic. Doar un panou cu Viteza ucide. Panou pe care mulți îl văd prea târziu. Dacă mai apucă să îl vadă.