Arhivă pentru Iunie 2009

La vecini

Vremea caldă din week-end a fost numai bună pentru o bălăceală, aşa că am dat o tură pe la vecini pentru o zi de relaxare. Vecini care îşi fac temele mai bine decât noi în orice domeniu, inclusiv turism. Aşa se face că orice orăşel cât de xât mai răsărit are un ştrand foarte modern, condiţii ideale pentru petrecerea timpului liber şi preţuri decente. Pe când la noi puţinele ştranduri care supravieţuiesc sunt în paragină şi au clienţi destul de puţini.

Google și sfaturile lui

howto

Diferență mare între rezultatele care te ajută să înțelegi femeile și cele care te ajută să înțelegi bărbații. Poate că femeile nu sunt interesate să ne înțeleagă.
Pe internet se poate găsi orice. dar să ai nevoie de un tutorial/wizard să desfaci un sutien, asta nu mă gândeam.

De pe drum (II)

Concluzia tristă la un drum mai lung în România (vorbesc la unul de peste 200 de km) este că nu prea ai cum să scoți o medie mai bună de 50-55 de km/h în timpul zilei. Cu excepția autostrăzilor, vorbesc de drumuri normale. Indiferent de mașină, tot vei da peste unul sau altul din cei despre care vorbește Zoso. Iar când vrei să depășești, din față va veni o căruță. Ori un biciclist care circulă fix pe mijlocul drumului. Dacă nu e nici nuna, nici alta, atunci vei întâlni lucrări de asfaltare. Care se fac și pe ploaie, nu contează, doar banul să iasă. Și ce dacă asfaltul va mai trebui pus o dată? Alți bani, altă distracție.
Pe lângă categoriile descrise de Zoso, mai pot adăuga vreo două:
Daciotul. Conduce o Dacie veche (papuc sau normală), este de obicei un localnic care va intra în drumul principal fix în fața ta. Demarajul Daciei nefiind cel de Ferrari, vei fi obligat să încetinești brusc pănă pe la 30 la oră. Daciotul va merge vreo 4 minute pe drumul național, cu 30 la oră, după care va trage pe marginea drumului sau va intra într-o curte. Timp în care în spate se vor aduna 15 mașini, două tiruri și un autocar.
Sinucigașul. Depășește în orice condiții. Chiar dacă are un Opel producție 1979 care se dublează ca valoare cu un plin de motorină. Sinucigașul depășește pe linie continuă (dacă e dublă, cu atât mai bine, senzația e mai tare), în localitate, atunci când din față vine unul cu 140…nu contează. El trebuie să fie primul.
Super-șoferul. Ăsta știe mai bine decât oricine, poate să vadă după curbe. Așa că dacă este un semafor care oprește circulația pe o bandă, super-șoferul va depăși coloana care așteaptă și va continua drumul. Că doar el știe că de după curbă, pe banda liberă, nu va veni o coloană care tocmai a primit verde. Nu se oprește nici la semnalul celor care întorc paleta aceea cu verde/roșu. Pentru că ei nu opresc decât atunci când vor ei, nu când le spun alții. Sunt un fel de Chuck Norris.
O altă surpriză a drumurilor sunt animalele din sate. Câini prietenoși, care aleargă pe lângă mașini, rațe (sau gâște? – oricum, tocite arată la fel) sau găini care traversează fără să se asigure, ori ciurda de vaci.

De pe drum

Din nou în Drobeta Turnu Severin pentru câteva zile. Drum lung (uneori plictisitor), dar zona este foarte frumoasă.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Movie batch

Night at the Museum – Battle of the Smithsonian

Larry Dale (Ben Stiller) are acum o companie de succes, dar când îl cheamă ”datoria” nu poate rezista și își ajută prietenii din muzeu. Filmul are câteva secvențe cu adevărat amuzante (cupidonii care cântă melodia din Titanic, apariția lui Darth Vader sau accentul faraonului), în rest este destul de previzibil și pe alocuri chiar plictisitor. Americanii se pare că sunt încă obsedați de dispariția Ameliei Earhart.

The International

Citisem câteva review-uri pentru filmul ăsta, majoritatea spunând că este un film încâlcit și greu de urmărit. Ceea ce am văzut însă a fost un film antrenant, cu răsturnări de situație. Clive Owen face un rol bun ca și agentul Salinger, a cărui anchetă este permanent împiedicată de sistemul corupt implicat în lucururi necurate.

In dă clăb

Am fost ieri la un club, cu ocazia unei zile de naștere. Se nimerea să fie și concert DJ Project. Nu prea mai umblu pe la cluburi (că de la o vârstă omul preferă un film ori o ieșire pe terasă), dar din când în când nu strică câte o ieșire din asta. Mai ales că ai prilejul să vezi niște chestii…Spre exemplu, unul din primele lucruri observate a fost că, odată intrat în club împrună cu grupul de colegi, s-a dublat media de vârstă a clienților.

M-am liniștit relativ repede, pentru că am descoperit pe loc rețeta unui clubber adevărat. Totul este în haine. Și puțină atitudine. Așa deci. La fete nu prea am ce să spun. Doar că am vazut filme porno în care actrițele erau mai bine îmbrăcate la începutul scenei decât fetele din club. Și mai bine îmbrăcate, și cu mai multe haine. De băieți (aș spune bărbați, dar puțini se încadrau) pot spune că este un must cămașa sau tricoul alb. Neapărat mulat și să se vadă ceva umflat sub tricou sau cămașă. Dacă nu brandul, măcar burta. La cămașă albă merg niște pantofi negri, și un ceas cât mai mare (nici un bai dacă e Kelvin Klein sau Dolce&Babana) la vedere. Cămașa trebuie să acopere cureaua pantalonilor, dar numai puțin, că dacă te ridici pe vârfuri să bălești după câte o fătucă de tip jail bait să se vadă buricul. Am văzut și maieuri albe, și pantaloni albi cu cămașă albă (lipseau doar șlapii și mă credeam la disco Ring în Costinești).

Muzica…ah, muzica. Mă gândeam după câteva zeci de minute că ar fi bine ca DJ să ia o pauză și să meargă să mănânce. Ca la nuntă. Dădeam eu farfuria de sarmale dacă termina. Dar nu, până la 2.45 a fost o piesă. Aceeași. Cel puțin așa am avut impresia. Apoi au început DJ Project. A căror piese au semănat toate între ele. Și cu piesa de până atunci. Aia lungă, care începuse când am intrat în club.

Un alt must have în club este Jim cu RedBull. Cine bea cola e cretin. La fel, Cuba Libre e gay (dar e bun, spun eu). Nu contează că în mod normal copiluții își puteau permite o sticlă de apă plată cu 2 paie, Jim să fie pe masă și RedBull.

Mă mai întrebam eu o chestie, așa cum stăteam acolo. Nu cunoșteam pe nimeni în club, deși la un moment dat se aglomerase. Și mă gândeam că probabil s-a făcut în Baia Mare un cartier nou și secret, unde se adună ziua toți clubberii  ăștia. Și de aia nu îi cunosc, pentru că nu știu unde e cartierul ăsta.

A fost distractiv, m-am convins că atitudinea se vede bine și de aici* (a se citi bancul) este cea mai bună și mi-am promis că revin. La anul.

*Trei barbati de 20, 40 si respectiv 60 de ani, naufragiaza intr-o noapte furtunoasa pe o insula pustie. A doua zi dimineata zaresc in departare o insula plina de femei frumoase. Cel de 20 de ani se arunca in valuri si inoata spre insula invecinata, cel de 40 de ani incepe sa construiasca o pluta pentru a face traversarea, iar cel de 60 de ani le spune celorlalti doi:
– Ce va agitati tata ca se vede bine si de aici!

What’s my name?

M-ar chema Ginger DazzlePassion dacă aş fi stripper şi Anthony (Tony) The Weasel Gambino dacă aş fi mafiot. Dacă aş fi supererou aş fi The Invincible Enigma. Toate sunt de aici.