Arhivă pentru Mai 2008

Proust

E foarte placut sa observi cum niste melodii iti pot aduce amintiri frumoase, chiar daca a trecut mult timp de la acele intamplari. La fel ca si madelna (cred ca am scris bine, sa spun oare prajiturica) lui Proust, o singura nota muzicala te face sa te simti bine, sa zambesti (fara ca ceilalti sa inteleaga motivul) si sa ai chef de viata.

Later Edit

Pe de alta parte, e ciudat cum unele momente raman atat de placute, incat nu mai doresti niciodata sa le traiest, cum anumite amintiri sunt atat de frumoase, ca nimic nu le poate egala. Orice tentativa de repetare ramane la nivelul de palida imitatie, de lucru care se compara cu originalul doar pentru a-i sublinia acestuia din urma suprematia.
Melancolie…stiu, se apropie o schimbare majora in viata mea si asta ma cam pune pe ganduri. Dar trece.

Anunțuri

Nu merge computeru’

Acum cateva luni s-a mutat langa apartamentul meu o familie venita de la tara, cu un copil in clasa a saptea.
Doamna m-a vazut carand computerul in brate (il aduceam de la service, de obicei nu il scot la plimbare) si m-a intrebat daca ma pricep la calculatoare. Stiti, vrem sa luam si noi pentru baiat un calculator, ca noi nu stim sa lucram, dar el o sa stie, si ne tot inebuneste ca ii trebe la scoala zice tanti. De fapt vroia sa ii dau un sfat ce fel de computer sa ia. O intreb pentru ce il vrea exact, ce o sa faca baiatul cu el (desi banuiam ca jocuri, nu AUTOCAD) si ii dau un sfat.
Ieri vine la mine si imi spune: Stiti, computerul ala ce mi-ati spus sa il iau, nu merge. Baiatul nu poate sa faca nimic cu el. Da’…ce vrea sa faca baiatul? intreb eu. Pai, nu merge, nu porneste, si nu poate lucra baiatul pe internet! raspunde ea.
Bun, ma duc sa vad despre ce e vorba. Computerul mergea, dar era plin de virusi. Pagina de start de la IE era ceva chestie porno, se mai deschideau vreo 6 ferestre in 10 secunde de la deschiderea IE, prosecorul lucra la maxim tot timpul. Curat computerul, dupa care il intreb pe baiat ce pagini a vizitat. Am lucrat putin pe internet, am fost pe hi5 si pe facebook, si apoi am descarcat pe DC++ niste muzica. Si mi-a trimis un prieten ceva pe messenger, si dupa ce am deschis ce mi-a trimis, nu amai mers calculatoru’.
Am stat apoi si m-am gandit ce ar zice parintii daca ar sti cum „lucreaza” copiii lor pe internet si ce pagini viziteaza. Mai ales ca au facut sacrificii pentru cumpararea computerului (in cazul de mai sus) si erau ferm convinsi ca plodul lucra pe internet si facea treburi pentru scoala. Si nici macar nu avea Office instalat.

Cateva filme

rx_id=388710;rx_theme=”embed”;rx_width=”400px”;rx_height=”150px”;rx_background=”ffffff”;rx_fontfamily=”Arial,Verdana,Tahoma,sans-serif”;rx_fontsize=”13px”;rx_description_length=”200″;rx_display();

Un film care m-a facut de cateva ori sa ma intreb cand e bun filmul ori cand incepe actiunea?. Desi ideea e veche, ar fi iesit ceva cat de cat OK daca actiunea filmului ar fi fost ceva mai trepidanta, sau macar ceva mai bine inchegata. Din pacate, se „rupea” destul de des, iar incercarea de a prezenta 5 povesti unite printr-un fir comun nu prea da rezultatul asteptat.

rx_id=202058;rx_theme=”embed”;rx_width=”400px”;rx_height=”150px”;rx_background=”ffffff”;rx_fontfamily=”Arial,Verdana,Tahoma,sans-serif”;rx_fontsize=”13px”;rx_description_length=”200″;rx_display();

Cu titlul original The Reaping, filmul este mai vechi, dar abia acum am apucat sa il vad. Film bun, cu o constructie ingenioasa a intrigii, finalul ofera o intorsatura neasteptata de situatie. Atat de neasteptata, incat pare ca ceva nu pusca.

rx_id=83878;rx_theme=”embed”;rx_width=”400px”;rx_height=”150px”;rx_background=”ffffff”;rx_fontfamily=”Arial,Verdana,Tahoma,sans-serif”;rx_fontsize=”13px”;rx_description_length=”200″;rx_display();

Credeam ca perioada Razboilui Rece din filme, perioada cu rusii prosti si cu americanii (ori englezii, in cazul lui Bond) destepti s-a cam sfarsit. Adica, pana si Rambo a inceput sa se reprofileze. Uite ca acest film mi-a aratat ca inca nu s-a terminat si ca inca mai poate deveni sursa de inspiratie. Cam firava inspiratie insa. Am vazut filmul mai mult cu nostalgie, dar pana la urma, interpretandu-l in sesn strict de film de aventuri, ceea ce se doreste a fi, Indiana Jones ne ofera actiune, momente de umor, urmariri, lupte si un happy end. Ingredientele necesare unui asemenea film.
Si ne mai invata ceva: in cazul unei explozii nucleare, frigiderul este un loc sigur.

Efectul bulgarelui de zapada

Ma uitam ieri la Seara Campionilor, apoi am stat sa urmaresc comentariile si, ca de obicei, reporterii nu m-au dezamagit. urmaresc de o vreme stirile sportive ca subiect de distractie si amuzament, nu neaparat pentru informatiile (destuld e subtiri) pe care le dau. Sunt mondenitati, sunt can-can-uri si tot ce vrem, numai stiri sportive nu. Spuneam deci ca reporterii nu m-au dezamagit nici ieri. In primul rand, ei nu au pus intrebari, decat in rare situatii. De cele mai multe ori faceau afirmatii: Gica, un meci greu in seara asta… ori Domnule Ienei, multe vedete in aceasta seara pe teren… Credeau ca Ienei nu i-a vazut pe Figo, pe Raul ori pe ceilalti care au venit?
Pe de alta parte, reporterii au inceput sa puna intrebari in legatura cu sansele echipei noastre la Euro. Care sunt aproape nule, dar se pare ca ei vor cu orice pret sa obtina de la cineva o declaratie cum ca Romania sigur va castiga Europenele. Se pare ca efectul bulgarelui de zapada este extrem de vizibil in sport. Adica nu prea sunt sanse, pornim de la ideea ca a fi cumva, om face ceva, apoi incet-incet se acumuleaza un capital de incredere si siguranta de sine (normal pana la un punct, trebuie sa pleci cu un moral bun intr-o competitie), si de aici pana la siguranta si superoptimism nu mai este decat un pas. Pornim razboinici, pornim cu o atitudine de fiare, dar aproape intotdeauna ne intoarcem invinsi. Am patit asa si acum 10 ani, la Europene), a patit-o si Steaua, cu Middlesbrough si se pare ca vom pati la fel si la Europenele acestea. In loc sa avem o atitudine de invingator avem o atitudine mult prea optimista, dar bazata pe prea putine realitati concrete.

Motoare

Spuneam ca am petrecut cateva zile la Budapesta. La un centru comercial era o oferta care suna cam asa: Cumpara produse in valoare de mai mult de 15000 forinti, vino cu bonul/bonurile la puncrul de concurs, completeaza talonul si plecia casa cu un Harley nou-nout! Am cumparat, dar daca iau Harley-ul am o singura problema: nu am permis si nu il stiu conduce (de fapt doua probleme). 🙂
Ca sa incurajeze oamenii sa cumpere, o expozitie de motoare a fost amenajata in centrul comercial. Iata poze (facute cu telefonul mobil):

Budapesta Harley (15) Budapesta Harley (8) Budapesta Harley (6)
Budapesta Harley (3) Budapesta Harley (4) Budapesta Harley (11)

Cateva poze in plus, aici.

Una…si una…

Una blonda si una bruneta, blonda studenta in anul II si bruneta eleva in clasa a XII-a, dar aratand ca o manechina…e bine sa fii personajul principal al petrecerii burlacilor. Pacat ca e numai o data.
Da, aseara pe cand ma pregateam de o seara normala, m-au scos colegii din casa si m-au dus la club. Si m-am intors azi dimineata la ora 4. Sa fug oare la starea civila repede, sa scot actele? Se mai poate oare?

Liceu, cimitir…

Citind articolul acesta nu m-am putut abtine sa nu imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de perioada de liceu si apoi de cea de facultate. Nu este nimic punctual, e o nostalgie dupa varsta de aur, adica dupa ceea ce era bun si frumos, in comparatie cu varsta de fier de acum (Blaga – tot din liceu).
Imi aduc aminte de perioada in care bunul simt si cei sapte ani de acasa mai existau si in alta forma decat in vorbe, cand profesorul era totusi un profesor si nu puteai sa iti permiti sa il ameninti, sa il lovesti ori sa ii vorbeti urat. Iar daca totusi o faceai, nu erai considerat un curajos, ci doar un imbecil retardat.
Imi aduc aminte de perioada in care diefentele din clasa erau facute cel mult de hainele de firma, nu de modelele telofoanelor mobile, de masinile/motoarele cu care apar copiii la ore sau de numarul filmuletelor de pe youtube unde fata dintr-a noua ia muie de la 3 baieti.
Imi aduc aminte de faptul ca dupa liceu chiar si codasii clasei au ramas cu o bruma de cultura generala, stiau sa citeasca (referitor la articolul mai sus mentionat) si sa lege cateva fraze in mod coerent.
In sfarsit, imi aduc aminte ca dupa liceu cei mai multi vroiau sa mearga la facutate pentru ca stiau ca trebuie sa mearga pentru a-si gasi un job mai bun, nu pentru ca insistau parintii ori pentru ca asa au auzit ca e trendy.
Existau pilele, am cotizat pentru protocolul de la masa profesorilor la bacalaureat, existau preferinte in randurile profesorilor. Dar totusi parca se invata si se punea accent si pe altceva in afara de rahaturile pe care le vedm azi.
Imia duc aminte de perioada 1994 – 1998…