Arhivă pentru Iunie 2008

Avem o ţară. Cum ne batem joc de ea?

Avem o ţară. România: Sau Rromânia, după cum îi spune Arhi. Cum ne batem joc de ea? Aşa, trimiţând două panarame cu pretenţii de cântăreţe în America. Sau dându-ne cu stângul în dreptul atunci când aveam mai mare nevoie să ne mobilizăm, atunci când lumea era cu ochii pe noi şi am reuşit în sfârşit să captăm atenţia pe care o cerusem de atâta vreme. Jucând penibil un meci pe care trebuia şi puteam sa îl câştigăm. Sau se poate şi în felul ăsta, oferind o muie clientului de pe urma căruia trăieşti.

Sigur, pe plan politic sodomizăm ţara cu aproape orice ocazie: votând într-un anume fel în capitală (şi se ştie că peştele de la cap se împute…), făcând pe cavalerul fără prihană şi fără pată al politicii, demascând abuzurile şi regimul preferenţial al colegilor tăi, în timp ce te scalzi în aceleaşi zoaie scârboase sau oferind credit unui naţionalist extremist care era cât pe ce să ajungă preşedinte in 2000.

Ne batem joc de ţară…tocmai mi-a venit în minte o chestie. Ţara este ceva abstract, ea trăieşte prin naţiunea/naţiunile care o locuiesc. Adică prin noi. Şi atunci…cum, ne batem joc de noi in fiecare zi?

Anunțuri

Raindrops

După ploaie, vine soare. Sau în timpul ploii…

Raindrops

Alba Iulia

Alba Iulia nu incetează să mă uimească de fiecare dată când mă duc pe acolo. Mă uit la cetatea aceea din care s-a păstrat o bună parte şi mă gândesc de fiecare dată cât de mult ar fi de câştigat dacă ne-am da puţin osteneala şi am ridica acea cetate la standardul unui obiectiv turistic de vizitat cu adevărat.
Adică, să dispară gunoaiele care sunt atotputernice, să dispară ciulinii şi scaieţii crescuţi peste tot şi să apară ceva plăcuţe explicative cu ceea ce reprezintă acea cetate pentru oraş, cum s-a construit, mă rog, tot ce pun oamenii normali din ţările civilizate pe monumentele lor. Mă gândesc aici la Bastionul Pescarilor din Budapesta, care străjuieşe malul Dunării şi care e un punct de atracţie pentru turişti.
Oricum, ceva tot s-a făcut. Dar nu la cetate, ci la un pod. La podul din poza de mai jos, lângă Alba Iulia:

Pod Alba IUlia

Ce s-a facut? Arată jalnic, ar trebui schimbat/reconstruit. Deocamdată s-a facut asta:

Acces Interzis

Totuşi, e bine că suntem avertizaţi despre pericolul la care ne expunem…

Ne-am batut. Singuri.

Că am pierdut pe mâna noastră, e de necontestat. Doar nu era să îşi bage olandezii mingea în poartă singuri. Asta poate doar Bănel(inio) . Dar optimismul romanilor e de neînţeles. Cât ne puteau ajuta olandezii?

Încă ne agăţăm

de ideea că Olanda ar putea să ne dea meciul pur şi simplu, cu argumente de genul că ar vrea să îşi menajeze titularii, că ar vrea să evite o întâlnire cu Italia ori Franţa în sferturi…
Nu îmi vine să cred cât se poate bate apa în piuă pe un subiect care, până la urmă, va fi uitat în câteva zile. Se inflamează spiritele, se discută ultimele ştiri din tabăra tricoloră (de fapt interviuri mai vechi luate de TVR), se dezbate fiecare cuvânt şi se interpretează fiecare nuanţă şi inflexiune din vocile jucătorilor.
În schimb, viitorul bucureştenilor este lasat pe planul doi. A câştigat Oprescu, se vor opri probabil proiectele începute, vor începe alte proiecte, licitaţii, şpăgi, dorind să arate că e mai bun decât Videanu şi cu siguranţă mai bun decât Blaga. Nu cred că este, dar fiindcă nu trăiesc în Bucureşti nu cred că sunt cel mai în măsură să o spun. O vor spune cetăţenii Bucureştiului, cei care au avut oportunitatea să vadă pe postul naţional, în seara alegerilor, o mirobolantă emisiune privind…EURO 2008. Nu un talk-show sau o analiză a celor petrecute, se pare ca un meci e mai important. Şi măcar dacă ar fi fost ceva de capul acelui talk-show, dar invitaţii erau în permanenţă întrerupţi de moderator, era greu să urmăreşti o idee pentru că fiecare o ţinea pe a lui, era un dialog absurd, al surzilor.

De ce ești rău?

De fiecare data când aud întrebarea adresată unui copil care face o boacănă, mă distrez, gândindu-mă cât de tare ar fi să răspundă copilul de 2-3 ani: Așa vreau eu, și în plus, răutatea este ceva relativ.
Sau o alta întrebare din același registru este: De ce mă superi? Ce ar putea să răspundă copilul?
Și încă una, care de obicei apare involuntar, după care ne dăm seama ca e stupidă:
Mi-au furat portmoneul.
Cine?

Fara legatura

Azi a fost ultima zi de scoala. Cel putin asa se presupune. Cred ca s-au dus doar cei care au trebuit sa isi ia prietenele si baietii care au trebuit sa isi astepte prietenele sa iasa din clase. Si inca ceva curiosi.
Oricum, ma uitam azi dimineata la cei care mergeau la scoala si ceva nu imi parea ca se potriveste in peisaj. Apoi mi-am dat seama: erau foarte multi elevi in trening. Da, de marca, alb (cu toate ca ploua dimineata), dar totusi trening.
Probabil ca aveau ceva bani, din moment ce un trening de firma costa ceva, puteau cred sa isi permita alte haine, dar…cum sa vii in trening la scoala?
Si am observat ca treningul ca tinuta de zi tinde sa se generalizeze, ba apare si ca tinuta de discoteca ori de club. Cat de prost trebuie sa fii sa apari intr-un club sau intr-o discoteca intr-un trening alb, adidasi albi si un tricou negru pe dedeubt. Cam atata incat sa apari aici ori aici. Este la fel de potrivit ca si cand intra cineva in slapi si costum de baie in restaurant.

In alta ordine de idei (nu stiu exact care), ieri la Euro 2008 s-a dovedit ca declaratia „nu exista echipe mici in ziua de astazi” este o labareala. Exista, Elvetia si Austria fiind doua dintre ele. Mai sunt si altele, dar da bine sa declari ca ne temem de orice echipa, respectam adversarul pentru ca e capabil de un joc bun…