Arhivă pentru Iulie 2008

Pașaport

Un gând sinucigaș m-a îndemnat ieri să mă duc la biroul de pașapoarte, pentru că, oricât de european mă simt, parcă tot îmi e bine și cu un pașaport în buzunar. Nu de alta, dar pază bună…vine de la bodyguarzi.
Acolo, toate bune. Coadă, bizoni care se îndeasă, cam cum e în România. Da, așa cum e în România, dar eu nu o spun cu disprețul cu care o spuneau rahații care au plecat dincolo, de cele mai multe ori futuți în cur de patroni ori de autorități, dar cu gură mare aici. Nu generalizez, evident, dar e nasol să uiți de unde ai plecat. Mai ales că la cozi din alea au stat și ei cât erau acasă, au contribuit la îngroșarea lor și uneori s-au băgat și ei, cu nesimțire, în față, folosindu-și cunoștințele. Atunci de ce să te caci în farfuria de unde ai mâncat atâta vreme?
Și încă o chestie, un must: dacă pe pieptul tău nu se vede îndeajuns de bine un D&G care să arate că ai venit din Italia, sună un prieten și încearcă să vorbești italiană cu el, așa, de impresie. Sigur îți cad în brațe femeile. După care încheie cu un binie, bulan, ne vedem mai încolo, poate dăm o bilă. Așa, de efect.

Anunțuri

Totul e politică

Dacă arabii nu ar avea petrol, atunci probabil că nimănui nu i-ar păsa de ei. Dacă China nu ar fi una din puterile mondiale, atunci probabil că nu ar fi obținut organizarea olimpiadei. Și dacă ar fi obținut-o probabil că pe americani i-ar fi durut în cur de problemele și diferendurile teritoriale ale lor, dacă nu ar fi repreyentat un dușman de clasă. Dar cum China este cine este, americanii văd un nou prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într-o goarnă portavoce a capitalismului și a ideilor lor. One world, one dream, free Tibet strigă americanii. Oare când o să găzduiască Rusia Jocurile Olimpice în 2014, la Soci, vor boicota americanii jocurile din cauza situației din Cecenia? Greu de crezut, pentru că există un status quo pe care nici rușii, nici americanii nu îl vor stricat. Cu China însă, e altă treabă.

Atunci şi acum

Mai demult era o chestie să ai paşaport. Oricum nu îl aveai la tine tot timpul, din câte am auzit se dădea pe cerere, pe timp limitat şi pe dosar curăţel. Şi nu era securizat 🙂

DSCF0832

DSCF0831

Statul la coadă

Parcă e o diferenţă între cozile noastre (de oriunde) şi cele de dincolo. Nu vorbesc de chestia cu luatul numărului, asta e deja ceva de domeniul "rara avis" în multe din instituţiile noastre. Vorbesc de coada normală, de rândul cu care suntem obişnuiţi de multă vreme. Fără îndoială că există birocraţie peste tot şi nimeni nu poate spune (în vest ori aici) că nu va sta la coadă. Să vedem însă diferenţele:

De ce se formează coada?

În cele mai multe cazuri, datorită faptului că deşi există ghişee, funcţionarii sunt fie prea leneşi, fie indolenţi, fie nu sunt acolo unde trebuie. Ca urmare, din 6 ghişee deschise funcţionează două, din 40 – funcţionează 10. Oamenii nu au decât să se înghesuie, că doar ei au nevoie de noi, nu noi de ei. De fiecare dată există explicaţii pentru starea dea fapt: Nu e vina noastră (ţi se zice la ghişeu), sau Oamenii sunt în concediu. În fine…

Oamenii cu pile

Întotdeauna există o categorie de persoane, cu ceafa groasă, ochi viţelini şi IQ sub temeperatura de afară care fie cunosc pe cineva care cunoaşte pe cineva care e văr cu cel de la ghişeu (sau cel care face o chestie anume), fie îşi bagă piciorul în cei care stau la rând şi se bagă în faţă, aruncând uneori un O întrebare numai… Iar întrebarea continuă cu operaţiunea la ghişeu.  O categorie specială este cea a poliţiştilor, care nu au timp să stea la cozi. Ei au de apărat legea, ei trebuie să fie mereu în alertă, nu se pot împiedica de cineva care stă la coadă. Aşa că se bagă în faţă. Întrebarea mea favorită în astfel de cazuri este Vă grăbiţi tare? Iar la răspunsul Da (invariabil) adaug…nu de alta, şi noi ne grăbim, dar poate dumneavoastră sunteţi om important, ocupat sau poate pur şi simplu nesimţit. În 9 cazuri din 10 mirarea se vede pe faţa boului/vacii, dar de ajuns ca cel în faţa căruia s-a băgat să îşi ia locul la ghişeu.

Cretinii

Există cazuri în care ghişeul se confundă cu biroul de informaţii ori cu parcul. Dacă în prima fază mai poţi să îi înţelegi pe oameni (după o jumătate de ceas de stat la rând) nu ai chef să mergi la biroul de informaţii să îţi spună să te întorci la ghişeu, pe cei din urmă nu îi înţeleg. Ieri la Bancpost un tip de la ghişeu dădea sfaturi clientului să investească la bursă, făcea analiza pieţei valutare etc, pentru că se cunoşteau şi nu se văzuseră de mult timp.

Câți o da Dumnezeu

Cam ăsta este principiul după care se ghidează unii în ceea ce privește făcutul copiilor. Iar alții se ghidează după principiul ăsta la făcutul banilor. Primii se numesc oameni nătângi, care refuză să accepte faptul că trăiesc în secolul 21 și nu în evul mediu. În cea de-a doua catrgorie se încadrează parlamentarii.

Inundaţii în Maramureş

Deşi nu sunt foarte reuşite pozele văd au o imagine asupra a ceea ce s-a întâmplat în Vişeu. Când au tăiat pădurile, şi-au făcut gatere şi s-au căcat pe sfaturile ecologiştilor…

Viseu (6) Viseu (4) Viseu
Viseu (3) Viseu (2) Viseu (1)

La Mall

Jumătatea mea (mai bună) m-a târât ieri la Cluj, la o vizită în Mall. Concluzia privind cumpărăturile în România nu mi s-a schimbat odată cu această vizită în lumea reducerilor. Trebuie să ai mulţi bani şi să nu îţi pese de ei ca să îţi cumperi lucruri (chiar şi reduse) de la multe din firmele prezente acolo. Ori trebuie să fii foarte snob şi să preferi să ai pe tine o anume marcă de haine, dar să nu îţi păteşti taxele luna asta. Că altfel nu văd de ce să dai bani pe lucruri pe care le găseşti mult mai ieftin în alte părţi. În zona de nord, având în vedere că Debrecen este la o aruncătură de băţ, iar Budapesta la două (sau la o aruncătură mai sănătoasă) chiar nu are rost să dai de două ori mai mulţi bani pe aceleaşi produse.
În rest, reprezentante ale curentului piţi şi reprezentanţi ai curentelor coca si emo, dar şi oameni normali, ieşiţi la o promenadă. Cumpărături destul de multe, oameni cu sacoşe multe (nu ştiu din care din cele două categorii făceau parte)şi un film bun văzut. Măcar cu atât m-am ales.