Arhivă pentru Ianuarie 2010

Șefi mai mici

Alo, alo, unde mergi? sau în cel mai bun caz Unde mergeți? Cam așa te întâmpină peste tot micii șefi, adică oamenii de serviciu sau portarii de pe la instituții. Bună ziua, pe cine căutați? sau Cu ce vă ajut? sunt cuvinte necunoscute în vocabularul portarilor. Ei știu una și bună: sunt Dumnezeu la serviciu, când au primit ușa spre pază. Pe acolo trece numai cine vor ei să treacă. Pe acolo se face filtrarea și nimeni nu trece fără voia lor.

Aș fi zis femeile de serviciu,  dar nu se pot face discriminări. Și bărbații din poziția asta sunt la fel de imbecili. În afara de a-și a face treaba pentru care sunt angajați, ei nu simt că oamenii știu de existența lor. Așa că trebuie să-și facă simțită prezența. Și de aceea se comportă precum Cerber la intrarea Infernului, considerând ca fiind obligația lor să strige sau să ridice tonul la oricine, de obicei la cei mai tineri decât ei, mai prost îmbrăcați ori mai “pierduți”.

Ăștia cunt cei mai buni angajați. Replica lor este, invariabil: Mi-a spus șefu’ să nu intre nimeni. În orice companie angajații au majoritatea câte 2 sau mai mulți superiori ierarhici. Portarii și oamenii de serviciu sunt favorizați. Au doar un șef. Cel mare.

Nu mă iau după doctor!

Am avut ocazia să petrec câteva zile într-un spital, cu o operație. Nu foarte gravă, dar trebuia făcută, deci am stat în spital și, inevitabil, prilejurile de socializare nu au întârziat să apară.

Cel mai tare din tare toți (un fel de “father of them al”) era vecinul meu de pat din stânga. Era un tip pe la 50șiceva de ani, care era trecut prin viață, fiind fost securist/milițian/polițist/consilier de ceva șefuț de la poliție și în sfârșit pensionar. Avea o părere despre orice, începând cu modul în care s-a produs cutremurul din Haiti până la felul în care trebuie pusă perfuzia. Și nu era rău că avea păreri, dar nu interesau pe nimeni, in afară de el. După părerea mea însă, el nu știa chestia asta.

O recomandare pe care i-o făcuse medicul după operația lui a fost mergeți și la neurolog, chestia pe care o mai aveți ar necesita și niște analize de acest gen. Dacă tot sunteți în spital, puteți să o faceți, doar nu trebuie să stați la rând, fiind considerat urgență. Recomandarea făcută (cu mult bun simț de altfel) de doctor a declanșat reflexul romanului văzut cu sacii în căruță (operația reușită, în acest caz). Adică: ce pi*da mă-sii îmi dă ăsta indicații? Să își vadă el de treaba lui, știu eu ce am. Sigur că întotdeauna noi știm mai bine ce avem, doctorii sunt puși doar pentru a lua șpagă și atât, iar dacă o dăm, nu mai trebuie să îi și ascultăm. Că doar nu știu ei mai bine ca noi, argumentul fiind întotdeauna am mai avut din astea și mi-a trecut după ce am stat acasă două zile.

Încheierea tipului, după seria de înjurături la adresa doctorului, a fost: Doar nu am înnebunit să mă iau după doctori. Stau acasă, fac o baiefierbinete, o frecție cu propolis și sunt ca nou! Asta în timp ce stătea în spital, așteptând antibioticul prescris de doctorul care îl operase. Sigur, prost doctorul. Nu merită să te iei după el.

Back

După o absență destul de îndelungată, cauzată de probleme medicale și personale destul de neplăcute (pe care sper să le fi depășit), sper să fiu mai activ și să scriu mai mult și mai multe.