Archive for the 'Ipocrizie' Category

Prost şi mult

Aşa se poate caracteriza felul de a vorbi al majorităţii tinerilor. Şi al majoritpţii profesorilor, cărora le place să se audă vorbind. Am participat la o conferinţă pe teme de voluntariat acum vreo două zile. Tineri din diferite organizaţii neguvernaentale, Liga Studenţilor, profesori şi primarul, care, evident, nu poate lipsi de la un eveniment de acest gen. Deşi voluntariatul este un domeniu în care lucrez şi care mă priveşte, am rămas cu un gust amar. O oră şi jumătate de vorbărie lungă şi fără sens. Dacă primarul nu se poate desprinde în nicio ocazie de un discurs politicianist (lucru de înţeles), o dă pe după copac la orice întrebare şi răspunde aiurea, este de neînţeles cum un student nu poate să răspundă la o întrebare în termeni simpli. De ce nu putem să avem voluntari? Ăăă, se pare că…Nu este peşte la supermarket şi datorită crizei, ratonii se înmulţesc şi morcovii devin albaştri, lucru care duce la o scădere a numărului de computere şi ca urmare la lipsa voluntarilot. Cam în acest fel au fost răspunsurile. Logică…ioc, argumentarea unui răspuns este pentru imbecili. Au urmat apoi profesorii, care au confirmat faptul că, pe măsură ce omul înaintează în vârstă, devine din ce în ce mai egocentric. Oamenii ăştia vorbeau despre ei, despre realizările lor, şi, într-un târziu, aminteau o frază despre voluntariat. Încă o chestie specifică discursurilor noastre: fraza care începe cu în încheiere ar trebui să fie printre ultimele din discurs. La noi pare a defini partea de mijloc a discursului, pentru că după ea mai urmează cel puţin o jumătate de oră de vorbărie.

Am plecat cu un gust amar, dar convons de faptul că vorba lungă, sărăcia omului  este inventată pentru altcineva decât pentru români.

Nu este de lucru

Toată lumea se plânge de treaba asta, cu toate că atunci când cauţi pe cineva să facă nişte muncă, încep tocmelile şi trasul pe cur. Cunosc pe cineva care îşi caută de o săptămână pe nişte oameni să sape un şanţ pe lângă o casă. A vorbit cu trei grupuri de oameni până acum, oameni care i-au fost recomandaţi ca fiind necăjiţi şi care au nevoie de bani. Culmea, tot asta au spus şi oamenii, în discuţiile de la început. După care, atunci când au văzut că munca nu este de o dupămasă, ci că se întinde pe trei zile, brusc nu au mai avut nevoie de bani. Nu era muncă de lagăr, înţelegerea includea mâncare, pauze…neah, oamenilor nu le-a trebuit aşa ceva. Ei vroiau bani,dar, dacă se poate, fără muncă. Bine, fie, cu muncă, dar ceva ce se poate face repede. Că berile nu aşteaptă prea mult.

Unul vine şi cere ajutor unei fundaţii. A lucrat legal timp de un an şi ceva (muncă necalificată) şia cum stă pe alocaţie de şomaj. Cei de la fundaţie îi spun că trebuie să se angajeze. Omul se face foc şi pară: cum să mă angajez, că n-am şcoală şi iau puţini bani, mai bine stau să se termine şomajul şi vin apoi iară să vorbim să vedem cum mă puteţi ajuta! Acum, cei de la fundaţie sunt buni de şters în cur cu ei, că este şomajul. După aia, mai vedem noi. Că oricum ăia sunt proşti şi tot mă ajută!

Povesteam acum o vreme de nişte instalatori care lucrau după cum îi tăia capul pe ei. Că doar erau mesereaşi şi ei ştiau cel mai bine ce vrea clientul. Chiar dacă de fapt clientul vroia altceva. Am vorbit de atunci cu alte două echipe, din niciuna nu a acceptat lucrarea. Că era prea mică şi nu au timp de aşa ceva, că au lucrări mai amri. Sigur că acum sunt pe val, sigur că la iarnă fiecare ar face pe dracu în patru pentru nişte bani în plus, dar capacitatea lor de gândire este limitată. Am încercat la firme, dar alea fac afaceri pe principiul românesc îl f***m acum pe client, după care nu ne mai interesează dacă mai vine la noi.

Oricum, e nasol însă. E criză, e greu de găsit de lucru.

Andrei Plăcinta 666

Andrei Plăcintă, fiul unei tanti ministru, e homosexual. Şi se pare şi satanist. Şi îşi şi bagă piciorul în biserică prin faptul că a devenit pastorul Primei Biserici Ateiste din lume. Who the fuck cares că un puţulică plictisit s-a gândit să se distreze în Elveţia completând un formular online şi a fost declarat pastor al unei biserici de doi lei. Ăla cred că s-a trezit într-o dimineaţă şi în timp ce îşi trăgea ceasul (Vacheronul sau Rolexul) s-a gâdit: Mă duc la şcoală sau mă fac satanist su pastor la Biserica Ateistă? Treaba cu pastorul sună bine, hai să o pun de-o chestie din asta…Şi apoi, biserică-şmiserică ateistă. Dacă ne uităm la cum gândesc ăia, probabil că o groază de oameni ar putea deveni membri. Pentru că multă lume crede în gândirea raţională (chiar dacă nu o au), crede în fenomenele naturale şi în cauzalitate.

E homosexual. Sau aşa se spune după pozele lui de pe Facebook. Atunci şi noi avem o groază de homosexuali, de lesbiene, de Batmani, de milionari în euro, de bătăuşi. Că doar aşa spun pozele de haifai’ şi de cocalari şi piţipoance.

Oare o să mă afurisească colegii lui satanişti pentru că am scris asta? The minions of Satan will descend upon me? Oh, abia aştept. Îmi iau tricoul cu 665-live next door to Sastan şi deschid uşa.

La noi…

La noi nu vezi așa ceva, toată lumea e civilizată, spune tanti Livia, în timp ce trece coșul peste piciarele unui pensionar care aștepta cuminte la rând. A, așteptați aici? N-am văzut, da nu durează mult. Le am numa pe astea, continuă ea în timp ce pune pe banda de la casă conținutul coșului. Ce să mai spună bietul om?

Aici nu găsești nimic. Panetone nu e bun, biscuiții nu au același gust, iar budinca e proastă. Aici nu găsești nici spaghete ca lumea, și nici măcar un sos ca lumea. Stă prost traba, ma, allora, e România, continuă să se plângă tanti Livia. Lumea se îmbracă prost, urât, nu are bani și sunt mitocani. Să vezi la noi cum e…

Întrebarea vine de la sine. ”La noi” e în Italia, evident. Dar de când sunteți acolo? A, de o lună. Sunt menajeră, lucrez pe 700 de euro cu casă și masă.

Ziua de 1 Decembrie

Stăteam ieri şi mă întrebam ce însemnătate mai are ziua de 1 Decembrie pentru românul de rând, nu numai pentru autorităţi. Nici măcar o zi liberă nu mai este pentru toată lumea. Două vecine discutau la scara blocului, una spunea că vrea să îşi spele geamurile, iar cealaltă spunea că o să meargă la ţară să-şi termine lucrul acolo.

Ce reîntregirea României, care sentiment naţional…bine că a venit 1 Decembrie, mai dau puţin cu aspiratorul prin casă şi poate bat un covor dacă ninge. Piticu se întreaba ce mai înseamnă România pentru unii. Poate un covor uriaş pentru unii, sau un aspirator pentru alţii. Un spălat de geamuri…

Technorati Tags: ,,

Pax Olimpica (derivat din Pax Romana)

Rusia nu e Serbia. Da, e adevărat, dar nici america nu e America. Cel puțin nu aici. Era o vreme când războiul părea mai nobil. Nu era, tot timpul au primat interesele economice, dar parcă toți aveau o șansă. Și pozițiile (aliați ori dușmani) nu se schimbau atât de repede și atât de brusc.
Când Serbia a comentat cu privire la independența Kosovo, USA și aliații ei au fost extremi de vocali, invocând dreptul internațional, dreptul la autodeterminare al națiunilor, chestii grele. Când Osetia arată aspirații de independență, USA&comp. nu numai că nu se bagă, dar nici măcar nu comentează. Nici măcar nivelul declarativ nu depășește lăbărelile de genul sunt probleme interne ale Rusiei și Georgiei, fiecare națiune are dreptul să apere integritatea teritorială etc. Americanii văd un excelent prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într/un prilej de protest global cu privire la încălcarea drepturilor omului. Bun așa. Dacă însă tot suntem fecioare și nu ne futem, hai să nu stăm capră nici la ruși în momentul când fac o chestie nasoală și să îi tratăm cu aceeași unitate de măsură. Dacă nu la nivelul concret, măcar să fim tari în gură și vehemenți în declarații. Dar America tace…
Pax olimpica a devenit un vis frumos de mult timp, de mult timp au existat confruntări în timpul olimpiadelor într/un colț sau altul al globului. Cât de tare ne dorim să tacă armele depinde însă în care parte a globului există confruntările.

Aerul înălţimilor e tare…

periculos, se pare, şi trezeşte ura celor pe care ai călcat să ajungi acolo.

Se pare că în ultima vreme este trendy să fii antiamerican. Cel puţin la nivelul declaraţiilor, lumea este în majoritate antiamericană. Cu gura plină de hamburgher de la McDonald’s şi spălând îmbucătura cu o gură de Coca Cola, îţi dă mâna să fii antiamerican. Nu te mânjeşti cu rahatul americanilor, ce dacă MCD şi Coca Cola sunt produse eminamente americane? Noo, una se face pe lângă Oradea (Coca), iar pentru cealaltă, ingredientele vin din Austria. Se pare. Oricum, trend sau nu, ipocrizie ori idee în care oamenii cred cu adevărat, antiamericanismul nu face victime atâta vreme cât este benign.

Când însă se întâmplă chestii de genul celor din Istanbul, stai şi te întrebi cât de puternică trebuie să fie ura celor care o fac şi ce reprezintă America pentru oamenii ăia. Nu cred că are rost să te întrebi ce-o fi fost în capul lor în acel moment ori ce stă în spatele acţiunilor lor. Nu cred că merită şi nu ştiu dacă există vreun răspuns. Stai însă şi te întrebi ce le-a putut face America lor încât să o urască. Păi a democratizat Irakul cu forţa, făcându-l nu numai experimentul democraţiei americane, ci şi un câmp profitabil de dezvoltare a afacerilor. A căutat armele din Irak atâta timp până ce acestea s-au făcut nevăzute. A "debarcat" în Afghanistan şi l-a căutat pe Osama prin peşterile de acolo. Nu l-a găsit. A permis G.I.-ilor americani (şi britanici) să tortureze deţinuţii de la Guantanamo. Iar proştii s-au şi filmat în timp ce o făceau. Mă întreb câţi dintre musulmanii care au văzut atentatele de la 9/11 şi s-au gândit că totuşi nu e bine ce s-a făcut ar ieşi acum cu mitralierele în stradă, afişând o bucurie tâmpă şi total deplasată dacă s-ar mai întâmpla un masacru asemănător lui 9/11. Cred că mulţi. Mulţi dintre moderaţi au devenit radicali. Şi e greu să-i mai întorci.

O amică din UK îmi spunea o dată: All that we did during the last centurie was to go around the world, shagging people around, making them british and catholics. Se pare că americanii fac la fel, dar îi fac pe oameni democraţi şi mici americani. Şi asta nu o înghit toţi, iar cei care nu o înghit aleg uneori să protesteze în mod total imbecil şi tâmp.