Archive for the 'Concediu' Category

Muntenegru

Dacă în Croaţia nu am avut probleme cu condusul (autostradă all the way), imediat ce am intrat în Muntenegru m-am simţit ca acasa. De fapt, uneori chiar mai nasol. Cred, de fapt, că fiecare om din Muntenegru are permisul făcut când se naşte, şi poate să îl ia când face 18 ani. Cred că merge pur şi simplu şi îl ia, fără şcoală de şoferi. că altfel nu îmi explic de ce  se conduce aşa cum am văzut că se face. De asemenea, cred că maşinile vândute în Muntenegru sunt de serie specială, fără oglinzi laterale şi fără manetă de semmnalizare lângă volan. Iar pentru cei care au semmnalizare, oricum semnalizatul este facultativ. La fel ca şi asigurarea la schimmbatul benzii. Ceea ce este imperativ necesar, însă, este claxonatul. Nu ca în Bucureşti, pe galben spre  verde, ci pe stradă, pentru orice fleac: încetineşti puţin, opreşti la trecere de pietoni (!!), trebuie să fii claxonat.

De asemenea, în Muntenegru cred că este o întrecere între şoferi care poate opri mai aproape de pietoni pe trecere. Cel care ia petonul din plin are (probabil) un bonus de 10 puncte.

Culoarea roşie a semmaforului este facultativă pentru pietoni. Trec pe roşu la fel ca şi pe verde. Adică tacticos, încet.

Am văzut poliţie pe străzi. Maşini de Policija cu nişte neni cu radar tip pistol, care îţi săreau în faţă la mai puţin de 10 m şi apoi te opreau. Am observat că pişcau în special pe croaţi (cu care am înţeles că nu se au prea bine).

Mă întreb oare cum se conduce în Albania? Am auzit că e superbă ţara, dar mi-a fost puţin frică să trec în albania, măcar şi pentru o zi. Acum nu îmi pare rău.

Amintiri…recente

Câteva din pozele din Croaţia şi Muntenegru

In departare

Croaţia

Prima întrebare când am intrat în Croaţia a fost de ce nu sunt ăştia în UE şi suntem noi?, că întrebarea de ce nu e aşa şi la noi am încetat să mi-o mai pun de vreo 2-3 ani, de când am văzut că ungurii sunt în stare să facă autostrăzi şi noi nu facem nimic. Turism, ce să mai spun…

Drumul este lung, dar odată intrat pe autostradă la Nyiregyhaza nu simţi cum trece timpul, ci doar distanţa.

Ca orice ţară ce se respectă, în Croatia se poate plăti cu euro, si tot ca o ţară care îşi respectă turiştii, nu te fură la schimbul valutar ori la tranzacţii în euro.

Surpirnzător, cred că este unul dintre puţinele locuri unde paşapoartele româneşti sunt bine văzute. Vameşii se uită la numărul maşinii şi fac semn să treci, abia dacă se uită la paşaport. Asta dacă au chef. Pe ucrainienii din faţa mea i-au purecat rău de tot. La fel si pe ruşii din spatele meu.

După concediu

După un concediu de două săptămâni, reacomodarea este grea întotdeauna. Mai ales când te întâmpină o vreme rece şi ploioasă, plecat fiind de la 27 de grade şi soare all day long.

Concediul a fost minunat, bateriile vor fi reîncărcate după un somn odihnitor. Detalii şi poze mai încolo.

Concediu

Vine în curând, nu este prea lung (ca și în cazul altora, cu 42 de zile de concediu!) și de aceea trebuie folosit la maxim. Adică you have this chance, use it wisely. Așa că destinația pentru vara asta va fi Croația, timp de 14 zile. Din câte am auzit, este foarte frumoasă…și destul de aproape. Așa că la sfârșitul lui august* mă așteaptă un apartament pentru două săptămâni. Happy 🙂

* Da, mai este mult până atunci, dar am început deja să număr zilele. Și sunt gata rezervările, de aceea sunt bucuros.

Places (Barcelona III)

Am umblat mult prin Barcelona, cu ghidul în mână și cu aparatul foto pregătit. Turiști foarte mulți, amabili, politicoși, fiecare însă dorind să vadă cât mai multe și să cunoască cât mai multe lucruri în cel mai scurt timp. Câteva poze:

Cluj

barca

Cristofor Columb

La Pedrera

Fantana

Mai multe poze, aici.

Cum se face turism (Barcelona II)

Odată ajuns în Barcelona, nu poţi să nu rămâi uimit de felul în care ştiu cei de acolo să facă turism. În primul rând, totul este exrem de bine organizat. Nu ca pentru proşti, ci ca pentru cei care vin acolo cu mintea odihnită, cei care nu vor să se streseze o jumătate de oră căutând un autobus de la aeroport în oraş sau o hartă cu mijloacele de transport din Barcelona. Oamenii sunt amabili, nu doar pentru că le-o cere meseria, dar pentru că ştiu că turistul va lăsa mai mulţi bani dacă este tratat cu un zâmbet şi cu o vorbă bună decât dacă este tratat cu spatele şi în scârbă. Aşa că oamenii încearcă să fie de folos oricum pot, dacă nu ştiu engleză vor explica lucruri cu mâinile, cu 3 cuvinte în catalană şi 2 în spaniolă.

Oraşul este plin de turişti, cu toate acestea nu trebuie să stai foarte mult la rânduri pentru a intra la obiectivele turistice. Orice este pus în valoare. Din orice se scot bani, dar nu se păcăleşte turistul. Adică, ţi se promite o chestie de care apoi chiar ai parte. Începând cu hotelul şi condiţiile de cazare, până la parcuri, case memoriale ori muzee.

Pentru economie, merită să foloseşti autobuzele turistice. Există autobuze speciale pentru turişti, care te duc în diferite locuri care merită vizitate, sub forma unui circuit organizat. Poţi să cobori acolo unde îţi place, să vizitezi ceea ce vrei şi apoi să urci în următorul autobuz, folosind acelaşi bilet. În cazul în care ai o cărticică-ghid cu tine, poţi folosi metroul şi ajungi relativ uşor la toate punctele importante.

Un top 5 personal ar fi cam aşa:

1. Parcul Guel – un parc foarte mare şi în acelaşi timp extrem de frumos, neobişnuit oarecum şi spectaculos.

2. Colina Tibidabo şi panorama Barcelonei.

3. Catedrala Santa Maria del Mar – parcă mai frumoasă decâr Sagrada Familia

4. Sagrada Familia – mă aşteptam la altceva (nu ştiu exact la ce) şi parcă m-a dezamăgit faptul că macaralele şi schelele strică peisajul.

5. La Pedrera – o casă proiectată de Gaudi, care seamănă oarecum (mi se pare mie) cu Hundertwasserhause din Viena.