Arhivă pentru August 2008

Aspecte practice

Să ne gandim la o chestie. Noi ne mandrim că suntem un popor tolerant, că nu avem nimic cu nimeni (exceptand ţiganii, dar asta este altă poveste) şi că oricine este binevenit la noi atata vreme cat işi vede de treabă. Mi s-a spus că era la fel şi aici acum vreo 25 sau 30 de ani, cand au început să fie invadaţi de imigranţi. Întai au început să vină cei din fostele colonii ale Franţei, care au fost relativ bine primiţi, pentru că ştiau franceza şi erau dispuşi să facă munci pe care francezii nu mai erau dispuşi să le facă la un moment dat. Oarecum asemănător cu turcii din Germania pana la un punct.
Partea mai nasoală a început acum vreo 15 ani, cand au început să vină imigranţi din alte ţări africane, care nu prea ştiau franceza şi nici nu erau dispuşi să muncească orice, care s-au instalat la perifieria oraşelor şi au început să facă tot felul de acte antisociale, pe vremea cand ţiganii noştri erau aproape necunoscuţi aici. Atunci, francezii nu au moa fost la fel de toleranţi. Au zis dehors avec les blacks, adică în afara oraşelor cu ei. Şi le-au făcut un fel de tabere, care acum sunt de fapt cartiere întregi de blocuri unde se vorbeşte orice altceva decat franceza, unde se sacrifică în baie capra şi unde antenele parabolice sunt pe blocuri la fiecare fereastră, pentru a prinde posturile de acasă. O parte din aceşti imigranţi primesc ajutoare de la stat şi de la bugetul local. Într-o zonă unde şomajul de de peste 30%, acest lucru nu e prea bine văzut. Industria vinurilor e în declin, construcţiile nu sunt bine plătite, aşa că localnicii nu prea găsesc de lucru. Şi cand văd la Maison de location et des alocations că marocanul ori algerianul le ia casa de la primărie şi are prioritate şi la alocaţii, se cam enervează pe blacks şi melons (arabi în limbaj depreciativ).
Apoi sunt albanezii şi bulgarii care le fac probleme şi care strică piaţa muncii, atata cat este. Romanii sunt văzuţi relativ OK aici, sunt vreo trei la echipa de rugby locală, care joacă în divizia a doua, şi vreo caţiva care şi-au deschis afaceri în oraş după ce au părărsit Legiunea Străină, al cărei sediu e în Nimes. Am fost la un bar de acest fel, am vorbit cu proprietarul, care mi-a spus că romanii nu sunt văzuţi mai rău sau mai bine ca în alte zone ale Franţei, şi că aenţia este concentrată asupra albanezilor şi a bulgarilor. Care, chiar la începutul săptamanii au avut o reglare de conturi folosind arme de foc.
Cu toate astea, singurl cerşetor pe care l-am văzut aici era roman. Nu ţigan, ci roman.

În concediu (III)

Discutam azi cu prietenii la care stau şi mă gandeam că asemănările dintre popoare se opresc la punctul în care devenim raţionali şi vorbim de bani.
În primul rand nu am văzut aici maşini mari, 4×4 care să te arunce de pe drum dacă îndrăzneşti să mergi cu viteza legală prin oraş. Mi-au explicat oamenii că nu merită o astfel de maşină, că cei care doresc maşini de familie îşi cumpără maşini de familie, iar ceilalţi îşi iau maşini mici, bune pentru aglomeraţia din oraş. Am văzut multe maşini mici, sport (poate şi datorită vremii, care e foarte blandă, nu au ierni cu temperaturi sub 10 grade) şi cred că doar vreo 10 maşini mari. Am avut curiozitatea să le număr în trafic.
O altă chestie care m-a mirat a fost atitudinea lor cu privire la locuinţe şi la proprietate. Sigur că piaţa chiriilor este strict reglementată, iar instituţia chiriei are o tradiţie, dar am observat că nu se prea zbat pentru a obţine o proprietate, chiar dacă au copii, pentru care, teoretic, ar tebui să lase ceva. Nu, nu o fac pentru că nu e nici o ruşine să stai în chirie o viaţă întreagă şi ei nu văd nici un motiv pentru a încerca să devină proprietari. Există, pe de altă parte, un fond de apartamente gata construite, întotdeauna la îndemana primăriei şi gata să fie date spre închirirere. Se pare că toată lumea poate să îşi permită măcar o garsonieră cu chirie, iar cei care nu pot sunt ajutaţi de stat, cu un aşa numit aide de location. Clădirile cunt bine întreţinute, nu au o asociaţie de locatari, dar concierge-ul care le întreţine e un salariat în toată regula, plătit cu salariu pe baza unui contract de muncă, aşa că are tot interesul să îşi facă treaba, altfel e dat afară. Concediat.

În concediu (II)

O clădire veche, care urmează a fi dărîmată pentru a face loc unui bloc de locuinţe. De data asta, e vorba de locuinţe de stat, pregătit pentru a fi date în chirie.

NM (3)

Peste tot sunt flori, totul e verde şi e relativ bine îngrijit.

În concediu (I)

După o vreme lungă în care nu am avut acces la computer, mă bucur acum să scriu de pe plaja însorită a Mării Mediterane. Una din plajele însorite.
La fel ca întotdeauna, computerul dă chix atunci cînd e mai mare nevoie de el, aşa că, încă din Austria, laptopul meu a refuzat să meargă, zicand că are ceva probleme cu Windows-ul. Şi, tot ca de obicei, atunci cand ai nevoie de ceva, nu găsesti sau nu ai cu tine. Cum ar fi un CD de Windows. Eh, toate s-au rezolvat pana la urmă.
Cum spuneam, sunt în concediu şi pentru prima oară am vizitat Germania, pana acum fiind doar în trecere pe acolo. Acum am stat două zile la Regensburg şi a fost extraordinat. Oraş curat, frumos, foarte vechi, cu un dom impresionant.
Un alt lucru care m-a impresionat în Gemania e bunul simţ. Că vorbim despre felul în care conduce pe autostradă cel cu Porche ori vorbim despre cel care îţi dă restul la terasa pana la ultimul cent de euro, fără a-ţi cere „20 de centime să vă dau eu 4 euro”. Am văzut romani destul de mulţi, de unii mi-am dat seama din prima că sunt romani, pe altii i-am recunoscut doar dupa ce i-am auzit vorbind. Am dormit la Regensburg la hotelul Ibis, curăţel şi relativ OK, cu excepţia internetului, care nu le mergea pe nici unul din cele 3 computere care erau acolo pentru accesul gratis la net. Era o echipa de tenis de camp din Medias acolo, cam pe la 15-18 ani. Păreau a fi stapanii hotelului – vorbeau tare, strgau de pe o parte a coridorului în alta, ce mai, se credeau acasă. I-am spus unuia din ei, în romana Copiluţ, mai încet, că nu eşti singur, pentru că urla chiar în faţa camerei mele. Boul s-a dus la colegii lui, le-a spus ceva în şoaptă, după care unul din ei a venit să îmi spună ce dacă, nu ne înţelege nimeni oricum aici.

DSCF1200   DSCF1224       DSCF1246      DSCF1257

Destinaţia finală a drumului, oraşul Nimes din sudul Franţei este un vechi oraş roman, cu o groază de vestigii istorice, şi chestii vechi, romane, păstrate intacte. Un alt lucru important este faptul că e eproape de mare, 15 minute pe autostradă. Dacă nemţii m-au impresionat prin bun simţ şi ordine, francezii sunt oarecum opusul. Nu sunt pentru prima dată aici, am fost şi acum doi ani, şi acum trei ani. Nu pot să nu observ asemănprile dintre noi şi ei, suntem la fel de vulcanici, la fel de pasionali, dar în multe cazuri la fel de nesimţiţi şi la fel de miserupişti. Fiind în Franţa, ar trebui să spun la fel de je m’en fişişti.  Vreau să spun că sunt mai puţini atenţi la detalii, la curăţenie, la rigurozitate şi la ordine. Pe dealtă parte, sunt atenţi (maniaci) cu siesta şi cu timpul lor liber, închid aproape toate magazinele la ora 12.45 şi le deschid pe la 2.30, inclusiv unele magazine din marile galerii comerciale. Dacă în Gemania nu am văzut cerşetori, aici m-a abordat un roman în mod direct (văzand maşina cu număr de Maramureş, Romania la stop), cerandu-mi 2 euro sau o ţigară. Fără măcar să mă întrebe dacă vreau să îmi spele parbrizul. Pe ceilalţi îi întreba.
Cam greu cu reţelele wireless, în imobilul unde stau sunt vreo 6, dar toate securizate şi niciuna free. Trebuie să mă deplasez la McDonalds pentru net free, iar cum eu nu sunt mare fan McDdonalds…
Sunt multe de spus şi de făcut, doar timp să fie!

Noi ştim mai bine

Din seria noi ştim mai bine, că doar suntem români, astăzi vă prezentăm inundaţiile şi efectele lor. Se pare că inundaţiile au spălat şi bruma de inteligenţă pe care se presupune că ar avea-o aleşii locali. Că se presupune că ăia ar fi mai inteligenţi, doar de aia sunt aleşi, că sunt mai buni şi pot conduce restul turmei electoratului.

Iată ce spun aleşii din Rădăuţi-Prut

inundatii radauti1

Păi da, nici reprezentanţii Prefecturii şi nici cei ai Consiliului Local nu dau bani din buzunarul lor să reconstruiască în fiecare an casele afectate. Ieri, la un jurnal TV, vedeam că o tanti de acolo refuza să se mute, spunând că aici am trăit toată viaţa, aici am rude şi cunoştinţe, aici vreau să mor. Se pare că în condiţiile astea dorinţa îi va fi îndeplinită destul de curând. Mai adăuga ea, mândră că  la anul nu mai facem case din chirpici, le facem din cărămidă şi nu le ia apa. Nu, nu o să le ia apa, doar o să dărâme un perete sau doi, poate peste cineva care se află în casă.

Aceiaşi reprezentanţi de mai sus ne arată că nu trăiesc în România reală, cu următoarea declaraţie

inundatii radauti 2

Deci, facem acum casele, că sunt mai uşor şi mai rapid de construit, după care facem digurile alea cândva, sperăm că în timp util pentru a evita alte inundaţii. Pe ce ne bazăm? Păi, şi Olanda a putut, noi de ce nu putem? Da, şi Germania a putut să fie unde e ea acum din punct de vedere economic, noi de ce nu putem?

Şi, la final…

inundatii 33

Deci nenea ăsta ar avea cele mai întemeiate motive să se mute. Adică a văzut o dată, de două ori, de trei ori că autorităţile nu iau nici o măsură, dar el e hotărât să nu se mute. Să fie oare atitudinea fatalistă a ciobanului mioritic în faţa greutăţilor. O pulă, e atitudinea de prostie a oamenilor care ştiu una şi bună: asta fac şi nimic altceva. Sunt sigur că aşteaptă inundaţiile de la anul, poate stă la masă cu Băsescu şi îi creşte cota de vedetă locală. Că doar trăim în ţară de vedete.

Şi, ca să nu fie că numai în Rădăuţi sunt idioţi, una şi de pe la noi, de la Maramu` (reş).

Articolul de la care am pornit.

Pe scurt

Prima dintre scurte este un exerciţiu de deducţie, o flotare logică, după cum zice Zoso. PSD vrea să elimine imunitatea de orice formă pentru parlamentari şi pentru membrii guvernului, precum şi pentru preşedinte. De ce oare vor să facă acest lucru acum, iar adoptarea legii să fie făcută rapid, dupăc are va avea loc un referendum odată cu alegerile din toamnă. Păi pentru că ei au rămas cu o poliţă neplătită către Băsescu şi pentru că ei cred (speră) că Băsescu o să o facă de oaie cumva, prin ceva declaraţii ori ceva acţiuni, lucru care le-ar putea oferi pretextul unei debarcări a preşedintelui. Pe de altă parte, ce surpriză, propunerea pică exact după avizul negativ al Parlamentului pentru Miron Mitrea şi Năstase. Şi cum legea nu se aplică retroactiv, e clar că cele două eminenţe cenuşii au scăpat fără dureri de cap demâna lungă ciungă a justiţiei. Nu sunt proşti oamenii, planifică şi gândesc cum e mai bine pentru ei.

Cel de-al doilea comentariu este legat de mărcile de lux care nu prea au căutare pe piaţa românească. Zice la gazetă că unele mărci de lux (reprezentate prin francize aici) au trebuit să îşi închidă porţile pe plaiurile mioritice pentru că nu au avut clienţi. Cum, când avem atâţia cocalari şi băieţaşi de tip Playboy pe la noi, nu supravieţuiesc firmele? Se pare că nu.

Merge şi aşa

Da, merge şi aşa, zicem după fiecare semi-dezamăgire. Fie în sport, fie în viaţa de zicu zi. Recunosc că nu îmi place Michael Phelps neapărat, nu era sportivul meu favorit şa înot, mai ales atunci când am auzit că îşi propune să câştige opt medalii. Mă gândeam că e retorica specific americană, noi suntem mai buni, noi suntem mai frumoşi, pe noi nu ne bate nimeni. Da, aşa este, o parte e retorica lor, dar o altă parte, mult mai importantă este mentalitatea lor de învingător. Mentalitate existentă nu doar la nivel de cuvinte, ci şi la nivel practic. La noi însă…
Am plecat la europenele de fotbal pregătiţi să rupem tot, să câştigăm cupa şi să le închidem gura celor care cârcoteau. Am venit cu coada între picioare. Am fost aproape câştigători şi acolo, aproape calificaţi. Dar ne-am întors acasă. Am fost aproape de aur şi la scrimă. Dar nu am câştigat. Am fost aproape de bronz la înot. dar Camelia Potec a venit pe locul 4. Ieri se zicea pe TVR 1 că dacă nu se rupe barca de 8+1, câştigăm aurul sigur. S-a rupt şi nu am văzut eu?
Nu neg munca depusă şi efortul sportivilor. Dar ce arată faptul că ai fost pe locul 2 o jumătate de cursă şi ieşi apoi pe 4, la înot? Ori ce arată faptul că ai fost pe locul 2 tot timpul cursei de 8+1 şi pe ultimii metri te depăşeşte un echipaj? Şi, în contrast, ce ne arată faptul că la înot (ştafetă masculin) SUA era pe locul trei înainte de a intra Phelps în apă şi au terminat pe locul 1?
Mentalitatea de învingător trebuie să existe şi la nivel practic, atunci când strângi din dinţi pe ultimii metri şi îţi spui că dacă e să cazi, măcar să cazi după linia de sosire, dacă e să faci ceva, atunci să faci cât poţi de bine. Şi mai mult decât atât.
Nu ar fi oare bine pentru noi să se facă o menţiune specială pentru locurile 4? Ar merge şi aşa.