De pe drum (II)

Concluzia tristă la un drum mai lung în România (vorbesc la unul de peste 200 de km) este că nu prea ai cum să scoți o medie mai bună de 50-55 de km/h în timpul zilei. Cu excepția autostrăzilor, vorbesc de drumuri normale. Indiferent de mașină, tot vei da peste unul sau altul din cei despre care vorbește Zoso. Iar când vrei să depășești, din față va veni o căruță. Ori un biciclist care circulă fix pe mijlocul drumului. Dacă nu e nici nuna, nici alta, atunci vei întâlni lucrări de asfaltare. Care se fac și pe ploaie, nu contează, doar banul să iasă. Și ce dacă asfaltul va mai trebui pus o dată? Alți bani, altă distracție.
Pe lângă categoriile descrise de Zoso, mai pot adăuga vreo două:
Daciotul. Conduce o Dacie veche (papuc sau normală), este de obicei un localnic care va intra în drumul principal fix în fața ta. Demarajul Daciei nefiind cel de Ferrari, vei fi obligat să încetinești brusc pănă pe la 30 la oră. Daciotul va merge vreo 4 minute pe drumul național, cu 30 la oră, după care va trage pe marginea drumului sau va intra într-o curte. Timp în care în spate se vor aduna 15 mașini, două tiruri și un autocar.
Sinucigașul. Depășește în orice condiții. Chiar dacă are un Opel producție 1979 care se dublează ca valoare cu un plin de motorină. Sinucigașul depășește pe linie continuă (dacă e dublă, cu atât mai bine, senzația e mai tare), în localitate, atunci când din față vine unul cu 140…nu contează. El trebuie să fie primul.
Super-șoferul. Ăsta știe mai bine decât oricine, poate să vadă după curbe. Așa că dacă este un semafor care oprește circulația pe o bandă, super-șoferul va depăși coloana care așteaptă și va continua drumul. Că doar el știe că de după curbă, pe banda liberă, nu va veni o coloană care tocmai a primit verde. Nu se oprește nici la semnalul celor care întorc paleta aceea cu verde/roșu. Pentru că ei nu opresc decât atunci când vor ei, nu când le spun alții. Sunt un fel de Chuck Norris.
O altă surpriză a drumurilor sunt animalele din sate. Câini prietenoși, care aleargă pe lângă mașini, rațe (sau gâște? – oricum, tocite arată la fel) sau găini care traversează fără să se asigure, ori ciurda de vaci.

2 Responses to “De pe drum (II)”


  1. 1 Diana Iunie 27, 2009 la 10:54 pm

    Eu tocmai m-am intors dintr-un tur de 3 zile a tarii noastre si sunt surprinsa de drumurile noastre. Sunt chiar bune in comparatie cu cle din Bihor… Cu cat ma apropiam mai mult de casa, drumurile deveneau din ce in ce mai proaste! Dar peisajele te fac sa uiti de orice biciclist, caruta, sinucigas, asfaltari pe ploaie. Trebuie sa recunosti ca avem o tara frumoasa! Hai sa mai privim si partea plina a paharului:)

  2. 2 thcgirl77 Iulie 1, 2009 la 11:25 am

    nu am condus in afara orasului dar in oras am dat peste unul in fatza mea pe care nu aveam cum sa`l depasesc. masina lui avea arse becurile de la semnalizare frana si mai si mergeam pe o strada unde tot se pun frane. ce inconstienti, hai ca in oras te mai orientezi dar in afara orasului ala e pericol public.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: