Un om, un profesor

Unul dintre motivele pentru care uram sportul atunci când eram mic era faptul că peste tot pe unde am fost, întâlneam oameni care nu știau să mă stimuleze pentru a deveni cu adevărat interesat de ceea ce făceam și a simți cu adevărat dorința de a deveni mai bun. Fie că a fost fotbal, înot ori karate, am abandonat și datorită acestor oameni, care niciodată nu aveau cuvinte bune, ci doar reproșuri, spuse pe un ton cel puțin răstit, condimentate cu aluzii la locul de origine și la restul familiei.

Am văzut ieri, pe terenul de atletism, un om mai în vârstă, care ieșise cu o grupă de adolescenți la alergat. Se pregăteau pentru ceva competiție, din câte am înțeles, fiind elevi la liceul sportiv. Am fost foarte plăcut surprins să aud încurajări, vorbe bune adresate copiilor. Chiar și când nu reușeau să scoată timpi buni, în loc de F** pe mă-ta de imbecilă, du-te și te plimbă prin parc, nu veni aici la alergat” spunea ”hai, bine, data viitoare o să scoți timp mai bun. Ia 5 minute pauză și mai încercăm”.

Am găsit un subiect de discuție și am intrat în vorbă cu el. Doar câteva minute, nu mai mult, pentru că era ocupat. Dar am descoperit un om în primul rând, apoi un profesor.

4 Responses to “Un om, un profesor”


  1. 1 AncaMk Iunie 8, 2009 la 10:20 am

    Unul dintre motivele pentru care uram…chimia, franceza, si cate or mai fi fost de urat…in frunte cu profesorii ce puteau fi mult mai buni macelari…ori altceva decat profesori…spuse o profesoara😉

  2. 2 bastylica Iunie 9, 2009 la 7:22 am

    si eu am dat in copilarie peste oameni de genul celor ce te-au trimis la origini si am abandonat de mai multe ori sporturi care mi-au placut. La fotbal am insistat ceva mai mult si am schimbat echipa din cauza antrenorului….dar pana la urma m-am lasat de performanta si acum joc fotbal ca si amator🙂

  3. 3 niggagotbeef Iunie 9, 2009 la 7:23 am

    Eu la sport am facut din placere si nu prea aveam nevoie de incurajari,mai mult aveam nevoie sa mi se spuna unde gresesc si ce pot sa fac sa mai cresc in performante ,iar la capitolul asta cel putin in sportul unde am fost eu activ antrenorii au fost deficitarii tehnic. Am facut kick-box aproape 7 ani , am avut 3 antrenori care cred ca pot sa numar pe degete de cate ori a injurat si atunci cand a facut-o a injurat din cauza unora care veneau asa de chestia la antrenamente doar sa sa se laude dupa aia pe la femei ce bruce lee ii el sau gainari de cartier care veneau sa invete ceva cafteala de cartier .Iar de incurajari nu imi amintesc sa fii primit ,in afara de „bine ba” sau se „putea si mai bine”(asta cand am castigat lol) nu cred sa fii primit.Sa vezi in armata ce se injura mai ales in faza de recrut ,acolo ii ceva la ordinea zilei.

  4. 4 fanitza Iunie 11, 2009 la 7:29 pm

    eu aşa am învăţat karate! nu cu delicateţuri!😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: