Cu părinţii

Acum nişte ani am rămas uimit de chestiile povestite de un prieten de familie din Germania cu privire la copiii lui. Ei aveau 18 ani pe atunci şi erau disperaţi să plece de acasă şi să găsească un apartament în chirie, lucrau deja şi vroiau să stea departe de părinţi. Mi se părea de neconceput pe atunci, cum, să vrei să pleci de acasă, să dai bani să stai undeva când poţi să stai gratis la ai tăi?

A trecut ceva timp de atunci şi văd că, în continuare, se stă cu părinţii, chiar dacă multă lume ar avea posibilitatea de a pleca de acasă. Cunosc persoane de 30 de ani care stau cu părinţii pentru că le este mai comod, chiar dacă au o garsonieră sau un  apartament gol şi mobilat. Cunosc persoane care nu vor să îşi ia apartament şi stau cu părinţii, iar din banii pe care îi câştigă/economisesc îşi iau întâi maşină, aceea fiind prioritară. Cunosc persoane care nu se mută de la părinţi pentru că li se cere să îi ajute (chiar dacă nu este întotdeauna necesar), deşi au o viaţă a lor. În sfârşit, cunosc persoane care nu au absolut nici o problemă în a se muta de la părinţi, dar nu o fac din considerente de economii financiare. Pe ideea că nu vor să plătească pentru ceva ce se poate obţine gratis sau cu o mică contribuţie lunară.

Poate că aceşti cunoscuţi ai mei reprezintă excepţii, dar probabil că nu sunt singurii, ceea ce mă face să cred că excepţiile sunt dese.

8 Responses to “Cu părinţii”


  1. 1 bastylica Ianuarie 8, 2009 la 7:39 am

    subscriu, nu sunt exceptii…cunosc si eu cateva de persoane de genul asta. Eu mi-am propus la pana la 28 de ani sa plec de acasa…chiar daca era sa stau in chirie. Soarta a facut sa ma mut de la parinti la 25 de ani, iar la 26 sa ma insor si uite ca n-am murit chiar daca am cheltuieli suficient de mari.

    Nici eu nu-i inteleg pe aia care nu pleaca de la parinti…

  2. 2 thcgirl77 Ianuarie 8, 2009 la 9:54 am

    bun subiect. si eu stiu ca in tarile occidentale si in USA daca la 18 ani mai esti acasa esti un super ratat, asta e ce am auzit din povestiri si am vazut in filme. vb cu un amic prin corespondenta din USA care imi spune ca pe la varsta aia parintii deja cam fac presiuni sa plece copilul, la college, sa`si ia un loc de munca, orice numai sa se tireze.
    la noi e cu e pentru ca:
    1. parintii ne cocolosesc mai mult si asa vezi o mama spunandu`i fiului de 30 de ani sa aiba grija ce mananca, sa`si puna manusi, ii infasoara fularul la gat inca o data….
    2. un loc de munca bun si bine platit nu`i chiar usor de gasit.
    3. chiriile/ ratele la o casa sunt scumpe comparativ cu un salariu modest pe care il poate obtine un student oarecare sau un incepator (fara pile).
    4. prioritatile sunt fucked up. de ce sa ai masina inainte de a avea un acoperis al tau, deasupra capului?
    5. de comoditate. mama face, drege, spala, calca, gateste si asa ajung femei si barbati de 20-30 de ani lenesi, ei niste dezordonati si ele habar n`au sa gateasca sau sa faca ceva in gospodarie in loc sa le fie rusine ca o femeie de 50-55 de ani face tot si ei nimik.
    eu m`am mutat cu prietenul in ian anul trecut, noi 2 intr`un apartament si desi nu gatesc cine stie ce am invatat sa fac anumite chestii si am descoperit ca nu`i usor sa tii casa curata, sa vezi ce lipseste din frigider, sa calci, etc si m`am simtit prost ca atunci cand stateam cu mama nici vasele nu le spalam.

  3. 3 thcgirl77 Ianuarie 8, 2009 la 9:54 am

    lung comentariu am mai pus 🙂

  4. 4 s Ianuarie 8, 2009 la 10:37 am

    thcgirl77,interventia nu a fost lunga,chiar a fost un comentariu aproape complet(din pdv meu de vedere).
    as putea adauga:
    -individualismul american determinat de cultul protestant care a generat „inclinatia” ptr. bunurie materiale, castig fata de catolicism ,ortodoxism (Max Weber),
    -relatiile reci cu parintii(pensionarii se duc la azil sau in centre de old people in Florida care tinde sa devina un stat al pensionarilor),
    -situatia de azi e o constanta la ei inca de la ~1800,
    spatiu imens si orase in permanenta dezvoltare,
    -bogatia SUA.
    -in romania oferta ptr locuinte e mica in raport cu cererea , in special in orasele mici.

  5. 5 Andrei Ianuarie 8, 2009 la 2:31 pm

    Bai, daca as putea, as pleca in momentul asta de acasa… dar nu pot, am de mers la scoala, iar salariile in Romania la cele 10 clase ale mele (pentru care n-am diploma nici acum) sunt undeva pe la 1000 RON… ca pizza-boy (da am facut asta asta vara) deci..
    Apropos, am 17 si cam asta e trendul si printre colegii mei

  6. 6 fanitza Ianuarie 8, 2009 la 7:54 pm

    excepţiile sunt dese! 🙂

  7. 7 fanitza Ianuarie 8, 2009 la 7:58 pm

    maddy

    „parintii deja cam fac presiuni sa plece copilul”

    păi asta era în perioadă de avânt economic. acum, în recesiune, să vezi cum se întorc înapoi! 🙂

    ţi-e mai mare dragul!

  8. 8 Adrian O. Ianuarie 9, 2009 la 8:01 am

    Deci se pare că excepţiile sunt din ce în ce mai multe 🙂
    Mădă, ai dreptate. Părinţii noştri sunt protectori, poate prea protectori, din dorinţa de a ne vedea sănătoşi şi realizaţi.
    „parintii ne cocolosesc mai mult si asa vezi o mama spunandu`i fiului de 30 de ani sa aiba grija ce mananca, sa`si puna manusi, ii infasoara fularul la gat inca o data….” – nu am 30 de ani încă, dar maică-mea mă îndoapă de mâncare când trec pe acasă (deşi ştie că soţia mea găteşte) şi îmi spune „vezi să nu răceşti” când ies afară 🙂
    Mulţumesc de comentariu, să fie din astea (lungi) cât mai dese! 😉
    Andrei: o să pleci când vei fi pregătit, vorbeam de comoditatea unora care ar pute pleca şi nu vor. Adică de LENE!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: