În concediu (III)

Discutam azi cu prietenii la care stau şi mă gandeam că asemănările dintre popoare se opresc la punctul în care devenim raţionali şi vorbim de bani.
În primul rand nu am văzut aici maşini mari, 4×4 care să te arunce de pe drum dacă îndrăzneşti să mergi cu viteza legală prin oraş. Mi-au explicat oamenii că nu merită o astfel de maşină, că cei care doresc maşini de familie îşi cumpără maşini de familie, iar ceilalţi îşi iau maşini mici, bune pentru aglomeraţia din oraş. Am văzut multe maşini mici, sport (poate şi datorită vremii, care e foarte blandă, nu au ierni cu temperaturi sub 10 grade) şi cred că doar vreo 10 maşini mari. Am avut curiozitatea să le număr în trafic.
O altă chestie care m-a mirat a fost atitudinea lor cu privire la locuinţe şi la proprietate. Sigur că piaţa chiriilor este strict reglementată, iar instituţia chiriei are o tradiţie, dar am observat că nu se prea zbat pentru a obţine o proprietate, chiar dacă au copii, pentru care, teoretic, ar tebui să lase ceva. Nu, nu o fac pentru că nu e nici o ruşine să stai în chirie o viaţă întreagă şi ei nu văd nici un motiv pentru a încerca să devină proprietari. Există, pe de altă parte, un fond de apartamente gata construite, întotdeauna la îndemana primăriei şi gata să fie date spre închirirere. Se pare că toată lumea poate să îşi permită măcar o garsonieră cu chirie, iar cei care nu pot sunt ajutaţi de stat, cu un aşa numit aide de location. Clădirile cunt bine întreţinute, nu au o asociaţie de locatari, dar concierge-ul care le întreţine e un salariat în toată regula, plătit cu salariu pe baza unui contract de muncă, aşa că are tot interesul să îşi facă treaba, altfel e dat afară. Concediat.

1 Response to “În concediu (III)”


  1. 1 bastylica August 30, 2008 la 1:46 pm

    treaba cu statul in chirie toata viata nu cred ca o sa fie vreodata inteleasa in Romania. Aici toata lumea vrea sa aiba ceva pe numele sau, sa poata spune: „Uite ce ii las eu copilului meu!”.

    Acelasi lucru pe care il spui tu mai sus l-am intalnit si in Tenerife. Acolo oamenii muncesc pentru a-si permite sa-si traiasca viata la maxim, fara sa se gandeasca nicio clipa ce o sa lase copiilor. Fiecare generatie de oameni lucreaza pentru ei, nu pentru urmatoarea generatie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: