Roboţi gânditori…sau care te pun pe gânduri

rx_id=388001;rx_theme=”embed”;rx_width=”480px”;rx_height=”150px”;rx_background=”ffffff”;rx_fontfamily=”Arial,Verdana,Tahoma,sans-serif”;rx_fontsize=”13px”;rx_description_length=”200″;rx_display();

Nu mă gândeam, la modul serios, că o să îmi placă Wall.E. Auzisem aşa: că e un film în care doi roboţi se îndrăgostesc. Bun, şi ce-i cu asta? Am mai văzut robot cu sentimente în I, Robot. Că este vorba de o planetă pământ părăsită. Câte filme nu ne arată asta? Ce poate să aducă nou un film de animaţie?

Odată ce l-am văzut, m-am lămurit. Povestea în sine este destul de simpluţă, Un mic spoiler, atenţie! E vorba despre un robot de pe pământ (pământul părăsit, în care mai supravieţuieşte doar un gândac de bucătărie – ironie fină la lipsa de soluţii a oamenilor în faţa dezastrelor şi la capacitatea de adaptare a gândacilor de bucătărie) care se îndrăgosteşte de un robot de "sex" feminin, pe nume Eva. Robotul nostru, Wall.E ajunge, împreună cu Eva şi cu o plantă firavă, singura de pe pământ, pe o navă unde oamenii s-au retras şi unde trăiesc în tot confortul oferit de anul 2700 şi ceva.Plantă găsită înseamnă pământ locuibil, deci oamenii vor să se întoarcă. Roboţii de pe navă încearcă să împiedice acest lucru, dar până la urmă oamenii se întorc pe pământ. Gata spoilerul.

Filmul produs de Pixar are însă şi o altă latură, pe care o observi vrând-nevrând. Este atât de evidentă, atât de groase sunt tuşele că nu se poate ignora. Este vorba de unul din modurile în care poate evolua societatea. Societatea de consum se schimbă în societate leneşă de consum, deconectată total de realitate. Oamenii nu fac nici un pas, se plimbă în fotolii, iar întinsul mâinii după un suc este un efort. Obezitatea este obişnuită, sedentarismul este accentuat de monitoarele prin care vorbesc oamenii aşezaţi faţă în faţă. Sigur că filmul, cu vădite intenţii ironice, amplifică orice consecinţă potenţial negativă a acetui mod de viaţă: căpitanul navei cere computerului să definească dansul, noroiul, muzica sau ritmul. Oricum, esenţa rămâne, şi anume că filmul reuşeşte să te pună pe gânduri, măcar o clipă, şi să te facă să zici: Ce nasol ar fi să ajungem aşa!

Anunțuri

4 Responses to “Roboţi gânditori…sau care te pun pe gânduri”


  1. 1 făniţă Iulie 11, 2008 la 11:23 am

    merita vizionat?

  2. 2 Un om...normal Iulie 11, 2008 la 5:57 pm

    Da, cel puțin din punctul meu de vedere. Dar gusturile…

  3. 3 !nv3rt Iulie 12, 2008 la 9:11 pm

    Ratatouille sobolanul bucatar sper ca l-am scris corect lol si asta merita vazut si regizorul ii Brad Bird lma0

  4. 4 făniţă Iulie 13, 2008 la 11:58 am

    nu merita. poate doar dupa ce apare calitate buna! 🙂

    ratatouille l-am vazut de vreo 5-6 ori(desigur ca nu singur). de fiecare data cand l-am vazut filmul devenea din ce in ce mai bun si descopeream ceva nou!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: