Chronicles of Romania: ungurii, autonomia şi alegerile

Am ales acest titlu pentru că, la fel ca şi filmul cu cronicile din Narnia, chestia cu autonomia este o fantezie pură. Dacă totuşi Narnia va fi descoperită vreodată, apoi autonomia ungurilor nu va fi niciodată realitate. Motivele sunt simple: în primul rând că nu se vor descurca niciodată autonomi şi în al doilea rând pentru că Europa nu încurajează autonomia pe baze etnice.

Marko Bela face nişte declaraţii, care inflamează clasa politică. Sincer, credeam că politicienii sunt mai deştepţi. Şi că îşi dau seama că astea sunt toate declaraţii de campanie. Maghiarii au două facţiuni: una mai radicală şi una mai temperată. acum, electoratul maghiar disciplinat este împărţit, iar în situaţia actuală, nici una din cele două formaţiuni nu va intra în Parlament. Şi asta doare. Nu atât pentru oamenii simpli, cât pentru Frunda, Tokes şi Bela. Aşa că fiecare încearcă să adune cât mai multă spuză pe turta proprie. Sprijinul maghiar pentru cauza maghiarilor din România este aproape de 0. Declaraţii ale Guvernului de la Budapesta, lideri care vin să îi bată pe umăr pe maghiarii de aici – chestii de imagine. Pe ăia chiar nu îi interesează să obţină autonomia Transilvaniei, au ei probleme mai mari, mai ales acum, cu criza asta. Mergând mai departe, cu atât mai puţin i-ar interesa alipirea Transilvaniei la Ungaria. Ca să ce? Să îşi ia pe cap încă o problemă? Nu au destule pe cap?

Aşa că declaraţiile revizioniste ale lui Marko Bela sunt doar demagogie pură. El ştie asta, doar e politician. Doar trăieşte în România. Şi chiar dacă nu o ştie, în adâncul sufletului său, Marko Bela e român get beget. E politician român sadea, demagog şi ipocrit, care îşi vede interesul propriu şi atât. Sigur că trăind în România, ar trebui să se conformeze legilor României, să respecte constituţia României. Iar ideea de a examina constituţionalitatea declaraţiilor sale e binevenită. Dar corb la corb politician la politician nu-şi scoate ochii.

Surpriză: se fură în România

Citesc aici şi mă mir de faptul că numai acum se descoperă că sistemul de protecţie a copilului este pe butuci. Se fură totul, ce se poate lua acasă, se ia. Dacă ar dori, cu siguranţă ziarele ar putea avea una stfel de subiect în fiecare zi, aproape din fiecare judeţ. De la licitaţii unde câştigă cei care trebuie (pentru haine, fructe şi alimente pentru copii) până la furturile aşa-zis mărunte din cantine şi din meniurile copiilor. Adică, tanti lucrează la bucătărie. Oameni suntem, ce dracu, o să comentăm că îşi duce acasă un salam şi două pâini. Şi aşa are salariu mic, şi pâine şi salam sunt berechet. A, are şi copii acasă? Atunci e scuzabil, sigur, să mai ducă şi un caşcaval. Asta pare a fi mentalitatea românilor. Dacă se poate, de ce nu? “When opportunitz presents itself, you have to be ready to take advantage”. Că dacă nu, eşti prost. Eşti paria dacă eşti cinstit. La fel ca şi în clasă, dacă nu fugi de la ire cu tot cu clasas, eşti prost, iei două după cap şi data viitoare te şi înjură. Aşa şi aici: ţi se fac greutăţi, trebuie să intri în joc şi să dansezi aşa cum ţi se cântă. Sau măcar să te mişti, chiar dacă nu pe ritm…Nu poţi sta impasibil.

Se descoperă abia acum că se fură în România. Băncile ne fură de atâta vreme, cu aprobarea noastră expresă (doar ne punem semnătura pe actele bancare). Politicienii ne fură nu doar banii, ci şi pofta de a trăi, zâmbetul şi bruma de nervi şi creier sănătos pe care îl mai avem (vorbesc în nume personal aici). Cei care construiesc autostrăzi fură din ingredientele necesare mixturii şi ne trezim că se crapă stâlpii de susţinere pentru trecerile peste autostradă.

O să ne trezim mâine şi vom constata oare că a fost furată România, cu totul? Sau îl credem pe Vadim, care ştie că România a fost furată de fiecare dată până acum, la alegeri?

Politicieni săraci

Toate ziarele publică declaraţiile de avere ale politicienilor (şi nu numai) care vor catinda pentru un loc în colegiile din ţară. Ce surpriză! Sunt toţi bogaţi. Vremurile în care politicianul sărac şi cinstit era la modă au trecut. Nea Nelu este acum desuet şi nu ar mai avea succes cu imaginea pe care şi-o promova acum câtăva vreme. La fel, politicianul carismatic, cu pulovăr roşu şi suces la femei (Viva Las Vegas APACA) nu mai este de actualitate. I-a luat locul politicianul implicat activ în viaţa socială, care dă cu mopul, tricotează, care se confundă cu omul de rând, dar care păstrează în acelaşi timp o distanţă bine definită de acesta (poşete de mii de euro, maşini, vile şi concedii în străinătate). Poate că nu este tocmai rău ca politicienii să fie bogaţi. Nu obscen de bogaţi, dar cred că este normal să aibă peste medie. De altfel, se întâmplă peste tot, nu doar la noi. Diferenţa este, însă, să politicienii de pe altundeva au grijă de imaginea lor, au grijă de cei care i-au ales. Dacă ei sunt interesaţi cu adevărat de electori sau nu, asta nu ştiu, dar măcar dau impresia că lucrează pentru alegători. Şi o fac foarte bine. Miniştrii irlandezi şi-au redus salariile cu 10% din cauza crizei economice. Sună bine, nu? Ce contează că oricum, salariile acestora sunt mult mai mari decât ale omologilor lor nemţi? Ideea de reducere dă bine, adică se gândeşte omul Uite că şi ăştia fac ceva sacrificii, nu doar noi. Da, e un sacrificiu imens să rămâi cu un salariu de 200.000 euro anual, dar…dă bine la bobor.

Politicienii noştri sunt proşti. Ei nici măcar asta nu ştiu să facă. Să arunce cu praf în ochii alegătorilor. O fac fix înainte de alegeri, când scopul e evident, şi o fac într-un mod penibil. Se dă o majorare de 90% profesorilor. I-ar fi durut gura să spună că se dau sporuri, că se recalculează salariul pe baza a nu ştiu ce rahat spus în două fraze neinteligibile de Vosganian? Nu, evident! Aşa însă, îşi scoală toată ţara în cap.

Trădare să fie, dar să o ştim şi noi! Nu, vreau să fie trădare, dar să nu o ştiu şi eu. Vreau să trăiesc decent, sau măcar să mi se dea impresia că trăiesc decent. Sunt român, abureala, praful în ochi şi zăhărelul prind. Dar vă rog, măcar alea să mi le daţia şa cum trebuie. În rest, nu mă interesează de Gimi Ciu, Porş Caien sau altele. Doar de mine.

Pâine și circ

Se pare că, odată cu apropierea campaniei electorale și cu foamea de voturi, politicienii sunt dispuși ca, pentru moment, să dea populației și pâine mai multă, nu doar circul de care avem parte în cantități mari în fiecare zi. Așa cum romanii se linișteau atunci când primeau pâine și circ, se pare că și sindicatele care se revoltă acum pe bandă rulantă primesc pâine din ce în ce mai multă, care va avea însă un gust amar după alegeri. Ultimii din serie – medicii rezidenți. Că dacă profesorii au primit, ei de ce să nu primească. Probabil că vor urma alte categorii salariale. Ar trebui însă să se grăbească puțin, pentru că bunăvoința guvernului e scurtă. Atât de scurtă încât după alegeri probabil că va dispărea.

Porția de circ o primim din fotbal, unde Pițurcă a fost așteptat la aeroport precum un traficant internațional de arme, extrem de periculos. Autoritățile au reușit să îi pună sub urmărire pe Satana și pe Cavalerul Luminii. Lucrează din greu, se vede…

De obicei, în cadrul spectacolelor romane, se sacrificau sclavi sau prizonieri, ori condamnați la moarte, care erau trimiși să lupte în arenă, contra fiarelor sălbatice. Oare cine va fi sacrificat?

Rapide

Americanii ne-au lăsat cu ochii în soare. Ne va trebui viză pentru a intra în SUA, deși Guvernul studiază o propunere pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români încă de pe vremea lui Năstase. Studiu aprofundat…

Economia noastră duduie (gâfâie, se sufocă), iar BNR se felicită pentru intervenția în cazul deprecierii leului. Nu mă pricep la economie foarte mult, dar ceva îmi spune că într-o țară cu o economie sănătoasă, intervenția nu ar fi fost necesară, iar treburile s-ar fi reglat de la sine. Pe de altă parte, în contextul crizei mondiale, cine mai are economie sănătoasă?

Campania electorală pare se îndrepta spre noi și noi metode de a murdări adversarii politici. Dacă până acum se făceau bloguri și site-uri unde aceștia erau făcuți cu lături, acum se fac bloguri în numele adversarilor. Se pare că un antiblog de acest fel a fost făcut de echipa lui Năstase pentru un membru al PL-D. Bine, nici PL-D nu a rămas dator…

Asigurări

Citesc aici că, din nou, se pune pe tapet problema asigurărilor obligatorii la locuinţe. În lumina ultimelor evenimente, ar fi o decizie înţeleaptă, mai ales că a fost amânat acest proiect atâta timp, încât au mai trecut nişte valuri peste noi şi tot nu ne-am deşteptat. La fel ca orice lege, şi aceasta este făcută ca să fie încălcată. Singura sancţiune este că cei care nu ăşi asigură locuinţele nu vor beneficia de nici un ajutor de la buget în cazul unui dezastru. După asta şi asta, care arată că oamenii sunt bătuţi în cap, că ei ştiu mai bine ca restul, oare chiar să credem că românul va fugi să îşi asigure casa, având în vedere că asupra lui planează spectrul indundaţiilor de atâţia ani şi că de atâţia ani statul a scos bani pentru a-l ajuta? Să fim serioşi. Nemaivorbind de faptul că oamenii se vor arunca în faţa camerelor de luat vederi, vor blestema lispurile, criza economică, lipsa de bani, iar guvernul (de orice culaore politică ar fi el) are o fobie faţă de publicitatea proastă, faţă de situaţiile sociale mediatizate, aşa că îi va ajuta. În rest, ce nu se mediatizează…ignore it and it will go away.

Pomenile publice

La Baia Mare se organizează în fiecare an o chestie ce se numește Sărbătoarea Castanelor. Pe lângă prilejul de a asculta niște concerte gratis (Iris, Holograf, ceva formații din străinătate), e și un bun prilej pentru comercianți de a fura la cântar și a vinde la suprapreț tot felul de rahaturi care în mod normal nu ar avea căutare și valoare. E de asemenea un prilej excelent pentru conaționalii romi (și nu numai) de a face un sondaj privind conținutul buzunarelor băimărenilor. Sondaj care se termină în favoarea romilor, evident. Pe lângă aceste similitudini cu orice festival/sărbătoare/paranghelie din Romania, mai are o chestie pe care speram să o fi sărit în anul acesta. Și anume puternicul ecou politc din preajma alegerilor. Citesc programul din acest an: Desene pe asfalt pentru copii (organizator Primăria și tineretul psd-ist). Copiii nu voteza. Dar părinții, care pot bea bere și se pot îndopa cu mici fără a avea grija pruncilor, care sunt la loc sigur, vor vota. Și nu strică nici pentru ei câte un tricou roșu. Apoi, alt eveniment este în colaborare cu liberalii. Altul, cu nu mai știu care partid. O să vină și politicieni. Îmi aduc aminte că aici a fost unul din primele locuri (după București) în care Emil Constantinescu a lansat imbecilitatea sinistră care se numea Contractul cu România. Știți care, cel garantat de 15.000 de specialiști analfabeți. Dacă or fi fost atâția. Nu am scăpat nici de restul prezidențiabililor care se respectă. Partidele se implică doar pe la alegeri, atunci devin organizațiile active. În rest, nu prea îi interesează de sărbătoare, ca să nu mai vorbim de cetățeni.
Și parcă în fiecare an, castanele au gust to mai amar.

Memoria colectivă și prăpastia

CanCan a dat o știre acum vreo două zile cum că se află în posesia unei explozive casete în care o figură politică foarte cunoscută ar fi surprinsă în ipostaze nu tocmai măgulitoare. Mai mult, se părea că bomba va exploda în preajma alegerilor. Bomba însă s-a fâsâit și figura politică importantă a fost deconspirată ca și o politiciană de la PSD. Că nu o fi singura dintre politiciene care a făcut asta, cu siguranță. Cariere și ascensiuni politice fulminante se pot vedea, ce se află în spatele lor încă, putem doar să bănuim. Ceea ce rămâne însă e memoria colectivă, care o va reține pe doamnă cu instrumentul în gură. Și memoria colectivă nu uită, e de lungă durată. Fiecare personaj e caracterizat de o trăsătură definitorie, așa rămâne în amintirea oamenilor. Nasol să rămâi cu carnea în gură…

Tot despre politicieni, fără legătură cu doamna de mai sus.
Citeam ieri niște articole pe net și, din link în link, am ajuns la un articol semnat de Ion Mihai Pacepa. Nu cred că este cineva care să fie cât de cât interesat de perioada comunistă să nu fi citit Orizonturi Roșii. Dar nu asta e în chestiune, ci faptul că în articol Pacepa îl citează pe Tom Gallagher, o figură importantă din rândul celor care studiază istoria comunismului. Iată ce zice Gallagher:

Tom Gallagher [...] concluded that Romania had moved from a system of rigid equalitarianism to one of super-inequalitarism run by corrupt ex-Communists who pay lip service to democracy. This “new predatory elite” has “widened the gap between a parasitic state and a demoralized society.”

Nu e nimic nou, dar parcă m-am uitat mai cu scârbă la știrile de la ora 19…

Pe scurt

Prima dintre scurte este un exerciţiu de deducţie, o flotare logică, după cum zice Zoso. PSD vrea să elimine imunitatea de orice formă pentru parlamentari şi pentru membrii guvernului, precum şi pentru preşedinte. De ce oare vor să facă acest lucru acum, iar adoptarea legii să fie făcută rapid, dupăc are va avea loc un referendum odată cu alegerile din toamnă. Păi pentru că ei au rămas cu o poliţă neplătită către Băsescu şi pentru că ei cred (speră) că Băsescu o să o facă de oaie cumva, prin ceva declaraţii ori ceva acţiuni, lucru care le-ar putea oferi pretextul unei debarcări a preşedintelui. Pe de altă parte, ce surpriză, propunerea pică exact după avizul negativ al Parlamentului pentru Miron Mitrea şi Năstase. Şi cum legea nu se aplică retroactiv, e clar că cele două eminenţe cenuşii au scăpat fără dureri de cap demâna lungă ciungă a justiţiei. Nu sunt proşti oamenii, planifică şi gândesc cum e mai bine pentru ei.

Cel de-al doilea comentariu este legat de mărcile de lux care nu prea au căutare pe piaţa românească. Zice la gazetă că unele mărci de lux (reprezentate prin francize aici) au trebuit să îşi închidă porţile pe plaiurile mioritice pentru că nu au avut clienţi. Cum, când avem atâţia cocalari şi băieţaşi de tip Playboy pe la noi, nu supravieţuiesc firmele? Se pare că nu.

Totul e politică

Dacă arabii nu ar avea petrol, atunci probabil că nimănui nu i-ar păsa de ei. Dacă China nu ar fi una din puterile mondiale, atunci probabil că nu ar fi obținut organizarea olimpiadei. Și dacă ar fi obținut-o probabil că pe americani i-ar fi durut în cur de problemele și diferendurile teritoriale ale lor, dacă nu ar fi repreyentat un dușman de clasă. Dar cum China este cine este, americanii văd un nou prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într-o goarnă portavoce a capitalismului și a ideilor lor. One world, one dream, free Tibet strigă americanii. Oare când o să găzduiască Rusia Jocurile Olimpice în 2014, la Soci, vor boicota americanii jocurile din cauza situației din Cecenia? Greu de crezut, pentru că există un status quo pe care nici rușii, nici americanii nu îl vor stricat. Cu China însă, e altă treabă.