De ce există reclame la detergent? Cred că sunt cele mai enervante şi fără rost. ca şi cele la tampoane, de altfel. Şi tampoanele, şi detergentul, sunt chestii de bun simţ, pe care oricine le folosesşte (cred) fără a trebui să afle din reclame cum se întrebuinţează sau ce calităţi au. Cine crede cu adevărat că o femeie abia aşteaptă să îi vină acasă soţul şi copiii, murdari ca porcii, doar pentru ca ea să aibă prilejul să folosească noul detergent cu bule colorate de la care chiloţii se fac moi şi tricourile miros a flori de câmp? Eu când veneam acasă murdar, primeam o morală bună de la maică-mea. Deh, o fi fost ea mai comunistă, niciodată nu m-a pupat, nu mi-a spus că murdărirea este bună şi că sunt un ştrengar neastămpărat. Vreau şi eu o familie model, ca cea din reclamele la detergent. Numai că nu vreau să vină la noi soacră-mea, care în loc de cadouri scoate din valiză un Ace, înălbitor super-extra-mega. Că o trimit acasă urgent. Cu tot cu Ace.
Arhiva categoriei 'Fun'
Dacă în Croaţia nu am avut probleme cu condusul (autostradă all the way), imediat ce am intrat în Muntenegru m-am simţit ca acasa. De fapt, uneori chiar mai nasol. Cred, de fapt, că fiecare om din Muntenegru are permisul făcut când se naşte, şi poate să îl ia când face 18 ani. Cred că merge pur şi simplu şi îl ia, fără şcoală de şoferi. că altfel nu îmi explic de ce se conduce aşa cum am văzut că se face. De asemenea, cred că maşinile vândute în Muntenegru sunt de serie specială, fără oglinzi laterale şi fără manetă de semmnalizare lângă volan. Iar pentru cei care au semmnalizare, oricum semnalizatul este facultativ. La fel ca şi asigurarea la schimmbatul benzii. Ceea ce este imperativ necesar, însă, este claxonatul. Nu ca în Bucureşti, pe galben spre verde, ci pe stradă, pentru orice fleac: încetineşti puţin, opreşti la trecere de pietoni (!!), trebuie să fii claxonat.
De asemenea, în Muntenegru cred că este o întrecere între şoferi care poate opri mai aproape de pietoni pe trecere. Cel care ia petonul din plin are (probabil) un bonus de 10 puncte.
Culoarea roşie a semmaforului este facultativă pentru pietoni. Trec pe roşu la fel ca şi pe verde. Adică tacticos, încet.
Am văzut poliţie pe străzi. Maşini de Policija cu nişte neni cu radar tip pistol, care îţi săreau în faţă la mai puţin de 10 m şi apoi te opreau. Am observat că pişcau în special pe croaţi (cu care am înţeles că nu se au prea bine).
Mă întreb oare cum se conduce în Albania? Am auzit că e superbă ţara, dar mi-a fost puţin frică să trec în albania, măcar şi pentru o zi. Acum nu îmi pare rău.
Câteva din pozele din Croaţia şi Muntenegru
Un tip din Bistrița (după numărul de înmatriculare de pe mașină) se scarpină în cap azi dimineață în fața blocului meu: avea o pană, cineva îi înțepase cauciucul pentru locul de parcare ocupat. Niște țărani dom’le, vecinii mei, nu ai cu cine. Adică ai, cu vreo doi, în rest nu prea. Back to our sheepses 
Tipul mă vede că stau pe geam și mă uit la el, și înainte de a apuca să spună ceva, mă ofer să îl ajut nu vă dau o pompă, o umflați până la prima vulcanizare (nu avea roată de rezervă – o chestie de neînțeles pentru mine). Ba da, spune el.
Cobor, îi dau pompa (de picior, simplă, nu din aceea electrică), la care ăsta face niște ochi mari și spune păi asta-i pompă? N-am ce face cu ea, mai bine nu te așteptam (așteptase vreo 5 minute până să o primească) și plecam, că găseam deja vulcanizare și eram pe drum. Mă grăbesc. Se pune în mașină și pleacă. Rămân cu pompa în mână, nu știu ce să cred. Visez, am dat peste cel mai imbecil om din România, ambele la un loc?
În continuare, sunt gata să ofer ajutor oricui îi trebuie pompă. Dar voi preciza dinainte tipul ei, să nu fie comentarii.
Un fel de cocalari şi pitzipoance, numai că de pe la ei. Ideea pare a fi aceeaşi însă, oriunde sunt făcute pozele.
Ce înseamnă cuvântul wife de fapt…
Cu cât mai mult mănânci, cu atât mai mari cresc?
Diferență mare între rezultatele care te ajută să înțelegi femeile și cele care te ajută să înțelegi bărbații. Poate că femeile nu sunt interesate să ne înțeleagă.
Pe internet se poate găsi orice. dar să ai nevoie de un tutorial/wizard să desfaci un sutien, asta nu mă gândeam.
M-ar chema Ginger DazzlePassion dacă aş fi stripper şi Anthony (Tony) The Weasel Gambino dacă aş fi mafiot. Dacă aş fi supererou aş fi The Invincible Enigma. Toate sunt de aici.
Da, astăzi sunt fericit şi ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Aşa că am deschis emailul şi primul mesaj îmi spune că am câştigat 1 milion de dolari la ceva loterie din SUA. Nu am participat, dar mă gândesc că am ceva unchi în America şi a pus un bilet pentru mine. Sunt milionar!
Apoi, al doilea mesaj mă anunţă că am câştigat un laptop, cu “licenţă free de Windows”. Excelent! Trebuie să trimit un email de confirmare, să dau adresa şi îmi vine acasă. Şi să depun un mic depozit. Nu ştiu de ce, probabil ca sign of good faith.
Un nenea din Africa îmi spune că îmi dă o groază de bani din ceva fonduri secrete de-ale lui, dacă îl ajut să le scoată din ţară. Sigur că da, doar am un milion de dolari deja, pot depune o garanţie de vreo 10000 de dolari în contul lui.
M-am supărat puţin când am văzut că ceva farmacie îmi spune că am nevoie de Viagra (după care m-am întrebat de unde ştiu ei, când eu nu am spus la nimeni încă), dar mi-a trecut, pentru că am văzut un email în care două rusoaice vroiau să se întâlnească cu mine. Titlul emailului era You are cute, we want to meet you. Cum să nu îţi treacă supărarea?
După cum spuneam, ziua se arată a fi excelentă. Şi e abia ora 8.30!
Veche, dar oricând poate descreți frunțile. Mai ales că pe la mijlocul filmulețului este un schimb de replici genial cu privire la femei.
După o săptămână plină, ce poate fi mai relaxant decât puțin sport, mai precis, câteva ture de alergare, în pas ușor? Sigur, multe pot fi mai relaxante, dar pentru mine alergatul a fost cea mai bună la ora aceea. Așa că mă pornesc spre pista de atletism din Baia Mare, aflată la 2 minute distanță. Acolo, surpriză: partea centrală invadată de cearșafuri și pături, lume la plajă. Excelent, îmi spun, o să am spectatori. Printre ei, câteva bunoace domnișoare extrem de bine proporționate făcând plajă topless. Asta nu ar fi fost nimic (rău) dacă pista propriu zisă nu ar fi fost invadată de idioți copiluți cu bicicleta exersând diferite chestii căzături și de burtoși cu lanș de aur gros la gât, jucând tenis cu piciorul (lab-tenis pentru coneseuri). Așa că turele mele de alergat riscau să se transforme în slalom. Pentru a evita riscul, am zis că o iau pe lângă teren. Acolo sunt ceva cărărui care străbat niște tufe. Tufele – pline ce rahați, mirosul era fermecător. Am accelerat pentru a scăpa de miros, dar nu era chip. Pentru că tocmai călcasem într-unul. Mic. Am făcut o tură, după care m-am consolat cu o plimbare lungă.
Săptămâna viitoare mă duc la o piscină ori la bazin. Măcar acolo văd rahații din timp și mă feresc de ei.
