Despre lucruri cum ar trebui să fie
Răspund (cu întârziere, dar nu din vina mea – întotdeauna apare altceva…) la o leapşă dată de Roxana. Trebuie să aleg o poză din computer, a patra poză din al patrulea folder, să o explic şi apoi să dau leapşa mai departe.
Poza este făcută în 2003 – trebuie să mai scriu nişte poze pe DVD-uri 
într-un loc din care acum m-am mutat. A fost făcută înainte de Crăciun cu câteva zile.
Câteva din pozele din Croaţia şi Muntenegru
Din nou în Drobeta Turnu Severin pentru câteva zile. Drum lung (uneori plictisitor), dar zona este foarte frumoasă.
De la Drobeta Turnu Severin am mers la Târgu Jiu. Zona este extrem de frumoasă, probabil că dacă ar fi pusă în valoare ar avea turiști mulți. Fiind în Gorj, o abatere pe la Tismana se impunea, astfel că am făcut un ocol de vreo 15 km din drumul principal pentru a vedea mănăstirea. Nu mi-a părut rău.
Târgu Jiu mi-a plăcut mult, un oraș curat, nu prea aglomerat și nu prea mare. Nu puteam ocoli Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana infinitului.
Fiind plecat cu treburi săptămâna asta prin țară, mi-am luat aparatul foto, în speranța unor ”devieri” de la traseu și vizitării unor locuri interesante. Nu am fost dezamăgit.
În drum spre Drobata Turnu Severin am văzut Defileul Dunării. Superb, apa își face loc printre munți, Dunărea este foarte frumoasă.
La Drobeta Turnu Severin am văzut Muzeul Porților de Fier. Plin de chestii istorice extrem de interesant și cu un parc în aer liber prin care e o plăcere să te plimbi, muzeul este un obiectiv care nu trebuie ratat. Aici se află piciorul podului ridicat de Apolodor din Damasc pentru ca trupele romane să treacă spre Dacia. Și tot aici este și un bust al lui Apolodor. De asemenea, există și o machetă a podului, cu explicații detaliate. Păcat de numărul mic de vizitatori ai muzeului, îmi spunea un ghid că au mai mult clase de copii și excursii școlare, lumea nefiind foarte interesată de aceste lucruri.
Am umblat mult prin Barcelona, cu ghidul în mână și cu aparatul foto pregătit. Turiști foarte mulți, amabili, politicoși, fiecare însă dorind să vadă cât mai multe și să cunoască cât mai multe lucruri în cel mai scurt timp. Câteva poze:
Mai multe poze, aici.
Încercându-mi aparatul foto cel nou
După 9 ore de condus și aproape 1000 de km, am revenit din Praga cu aparatul foto încărcat de poze și cu impresia unui oraș foarte frumos, invadat de turiști și cu terase pline, chiar și la – 2 grade. Frig, dar frumos. Turiști mulți și aglomerație, dar civilizat. Zgomot, dar nu stresant.
Am stat într-un apartament, fix în centrul Pragăi. Bun loc, doar că jos, la cafea, mi-au cerut 8 euro pentru un capucciono. Am zis că așa or fi prețurile, nu aveam coroane, deci am dat euro. Cafeaua costa de fapt 3 euro. Atâta pagubă! I-a văzut Sf. Vladislav pe chelneri (statuia lui era chiar lângă cafenea) și o să-i ardă. Sau poate nu, că au făcut bani pentru oraș. Oricum, bani pentru oraș fac și casele de schimb, pentru că schimbă la un curs extrem de dezavantajos. Sigur, asta scrie cu litere mici și nu prea la vedere. Iar după ce ai schimbat… Din punctul ăsta de vedere, Praga mi s-a părut mult mai apropiată de București decât Budapesta, spre exemplu. Parcă la Budapesta nu te ard așa de rău dacă te prind că ești turist, dar la Praga am mai luat câteva țepe. Există un bilet de metrou valabil pe o zi, care merită cumpărat dacă ai de mers mult prin oraș cu metroul. Pentru asta însă, trebuia să știu cehă, ca să citesc lista de bilete de metrou disponibile. Cum cunoștințele mele de cehă se reduceau la Arabella, Rumburaku, pivo și Svejk, mi-am luat mai multe bilete.
Câteva poze, apoi somn, că a fost lung drumul.
