Drumul de la Gherla la Cluj, drumul care era în veşnice reparaţii, este acum aproape terminat. Prilej pentru piloţii de ocazie să se întreacă pe el şă îşi arate îndemânarea.
O parte specială a acestor şoferi o constituie Loganiştii, soferii care au făcut tranziţia de la 1300 sau 1310 la Logan, o “maşină adevărată”. S-au dus vremurile în care şoferii de Dacie purtau la ei o sârmă şi un patent (orice se repară la Daciile vechi cu o sârmă şi in patent, ori în cel mai rău caz cu sârmă, patent şi şurubelniţă), acum au şi ei maşină care se deschide de la telecomandă, porneşte la prima cheie fără să tragi şocul (şi să o îneci), şi nici nu şuieră vântul înăuntru la viteze de 50 de km/h.
Astea fiind spuse, nu sunt de ajuns să fie spuse, ci trebuie şi arătate. Şi cel mai bun moment de a arăta faptul că ai maşină, este atunci când eşti pe un drum cu aproape două benzi. Că de fapt drumul către Cluj nu are fix două benzi, ci una şi jumătate. Iar pe jumătatea exterioară sunt maşini parcate ori umblă căruţe/tractoare. Aşa că Loganiştii fac slalom. Venind dinspre Cluj, în spatele meu era o don’şorică cu un Logan albastru, cu număr de Maramureş. Se grăbea spre casă probabil, de aceea dădea flash-uri în localitate în spatele meu. Şi două claxoane. M-au uitat la vitezometru, am crezut să stau pe loc. Nu chiar, aveam 120 (mă cam grăbeam şi eu). Aşa că m-am dat la o parte, m-am gândit că mai bine mă duc eu decât să mă arunce în şanţ duduia. În Germania, când unul cu BMW-ul a vrut să mă depăşească pe autostradă, şi-a pus frumos semnalizatorul şi atât. A stat în spatele meu puţin şi după ce i-am făcut loc, i-a dat a doua şi eat my dust (o fi zis omul în germană). Avea şi el un BMW acolo, nu Logan, probabil de aceea nu a îndrăznit să dea flash-uri sau să claxoneze. Era conştient omul de valoarea lui.
După ce m-a depăşit, tanti cu Loganul albastru şi-a continuat slalomul. A stat o vreme în spatele unui Peugeot, apoi în spatele unui VW. Pe toate le-a fleshuit şi claxonat. Partea faină a fost când a stat în spatele unui Touareg. Ăla nu s-a dat din faţa ei nici mort. A accelerat, iar duduia s-a ţinut după el. Că doar Loganul dă lecţii unui Touareg la orice oră.
Una peste alta, cred că îmi vând maşina şi îmi iau Logan. Cel puţin aşa voi avea o maşină adevărată, care nu poate merge mai jos de 130 la oră, că se beleşte motorul. Cam ca şi la formula 1.
