Data viitoare când îmi updatez CV-ul, voi lăsa pe dinafară o abilitate: cea de a munci în cadrul unei echipe. Şi asta pentru că nu mai cred în munca în echipă. Singura parte a muncii în echipă care este cât de cât pozitivă este că poţi da vina pe ceilalţi atunci când greşeşti 
În rest, munca în echipă este o utopie. Oamenii sunt diferiţi, chiar dacă trag pentru un scop comun, vor trage în feluri diferite, se vor ciocni invariabil caractere diferite şi puncte de vedere diferite, care, chiar armonizate, tot vor putea fi interpretate mai apoi în mod diferit. Pentru că fiecare om vede lucrurile prin prisma propriei experienţe.
Un lucru bine făcut este acela pe care îl faci singur. Nimic mai adevărat. Deşi ia de două ori mai mult timp şi efort, este un lucru pe care ştii că l-ai făcut cât de bine posibil (din propriul punct de vedere) şi că esşti singurul responsabil pentru el. Pentru greşeli, pentru modul de realizare, pentru rezultatul final – bun ori prost – dar ştii cum şi ce ai făcut, cum se poate repara ceva greşit ori corecta ceva. Când lucrezi pe munca altuia, etapa de familiarizare este de multe ori cea mai enervantă şi mai frustrantă.
În munca mea îmi setez ritmul de lucru aşa cum îmi convine. Nu depind de alţii, nu altept date de la alţii ori părţi gata făcute ca să am eu pe ce lucra apoi. Nimeni nu îmi suflă în ceafă atât timp cât sunt îndeajuns de conştiincios să ştiu că trebuie să ajung la un rezultat final in X zile. Când unul din membrii echipei nu poate, altul nu vrea ori al treile nu are datele necesare, munca devine un calvar.
John C. Maxwell, spunea îm “Cele 17 Legi ale Muncii in Echipa”: Unu este un numar mult prea mic pentru a realiza ceva maret. Când voi vrea să realizez ceva măreţ, o să lucrez în cadrul unei echipe. Până atunci încerc să fac ceva mai puţin măreţ, dar bine.
