Despre lucruri cum ar trebui să fie
Am umblat mult prin Barcelona, cu ghidul în mână și cu aparatul foto pregătit. Turiști foarte mulți, amabili, politicoși, fiecare însă dorind să vadă cât mai multe și să cunoască cât mai multe lucruri în cel mai scurt timp. Câteva poze:
Mai multe poze, aici.
Odată ajuns în Barcelona, nu poţi să nu rămâi uimit de felul în care ştiu cei de acolo să facă turism. În primul rând, totul este exrem de bine organizat. Nu ca pentru proşti, ci ca pentru cei care vin acolo cu mintea odihnită, cei care nu vor să se streseze o jumătate de oră căutând un autobus de la aeroport în oraş sau o hartă cu mijloacele de transport din Barcelona. Oamenii sunt amabili, nu doar pentru că le-o cere meseria, dar pentru că ştiu că turistul va lăsa mai mulţi bani dacă este tratat cu un zâmbet şi cu o vorbă bună decât dacă este tratat cu spatele şi în scârbă. Aşa că oamenii încearcă să fie de folos oricum pot, dacă nu ştiu engleză vor explica lucruri cu mâinile, cu 3 cuvinte în catalană şi 2 în spaniolă.
Oraşul este plin de turişti, cu toate acestea nu trebuie să stai foarte mult la rânduri pentru a intra la obiectivele turistice. Orice este pus în valoare. Din orice se scot bani, dar nu se păcăleşte turistul. Adică, ţi se promite o chestie de care apoi chiar ai parte. Începând cu hotelul şi condiţiile de cazare, până la parcuri, case memoriale ori muzee.
Pentru economie, merită să foloseşti autobuzele turistice. Există autobuze speciale pentru turişti, care te duc în diferite locuri care merită vizitate, sub forma unui circuit organizat. Poţi să cobori acolo unde îţi place, să vizitezi ceea ce vrei şi apoi să urci în următorul autobuz, folosind acelaşi bilet. În cazul în care ai o cărticică-ghid cu tine, poţi folosi metroul şi ajungi relativ uşor la toate punctele importante.
Un top 5 personal ar fi cam aşa:
1. Parcul Guel – un parc foarte mare şi în acelaşi timp extrem de frumos, neobişnuit oarecum şi spectaculos.
2. Colina Tibidabo şi panorama Barcelonei.
3. Catedrala Santa Maria del Mar – parcă mai frumoasă decâr Sagrada Familia
4. Sagrada Familia – mă aşteptam la altceva (nu ştiu exact la ce) şi parcă m-a dezamăgit faptul că macaralele şi schelele strică peisajul.
5. La Pedrera – o casă proiectată de Gaudi, care seamănă oarecum (mi se pare mie) cu Hundertwasserhause din Viena.
Îmi place să călătoresc cu cursele low-cost pentru că întotdeauna e rost de distracţie şi de zâmbit. Amar. E fain cu avionul, e relativ ieftin, hai să mă duc şi eu, îşi spune badea Gheorghe. Şi se pună pe R.A.T.A şi vine la oraş. Aici se întâlneşte la poarte aeroportului cu Juan (Ion din vale, care stă de 6 luni în Spania şi vinde ziare, dar îşi spune Juan). Crezând că e încă pe autobuz, badea Gheorghe nu consideră necesar să stea la rând, ci se bagă în faţă, poate că va fi primul şi va prinde loc în faţă, lângă şofer. El nu ştie că nu urcă în avion mai multe persoane decât locuri. Juan se consideră şi el îndreptăţit să aibă loc în faţă, doar nu e prima dată când face drumul ăsta, e clinet fidel. E a doua oară în avion. Aşa că se bagă şi el în faţă.
Urcă lumea în avion. Badea Gheorghe se trânteşte pe primul scaun. Şi ce dacă spune tanti drăguţă cu pieptul afară să se meargă la coada avionului, să intre toţi. O pulă, aia e pentru proşti, Mai bine stau în faţă, cobor primul. Poate nu “deschide spatele” când se opreşte. Juan ar vrea să stea în faţă şi el, să se uite la ţâţele stewardesei, dar nu mai poate, că Gheorghe şi-a pus paporniţa pe celelalte scaune. Aşa că merge mai în spate.
Stewardesa spune că bagajele trebuie puse în compartimentul de deasupra. Badea Gheorghe deschide, pune bagajul şi dă să închidă uşiţa. Nu poate. Mai dă o dată, tare, doar e bărbat, ce dumnezeii mă-sii! Nu se poate. Ce dracu, şi în autobuz se închide uşa când îi fuţi una! Poate e stricat, îşi spune. Şi mai încearcă, şi mai tare. În sfârşit, vine stewardesa, se întinede peste el (prilej de holbat în decolteu) şi închide uşor uşiţa. Deci, se poate…
Porneşte avionul. Badea Gheorghe se miră cu voce tare. Mult prea tare, aude până şi pilotul.
La aterizare, e primul care se scoală să îşi ia bagajul. Avionul rulează pe pistă încă, el ăşi ai primul bagajul şi se repede spre ieşire. Doar că ieşireadin spate se deschide. Futu-i, yice el, şi o întreabă pe doamnă de ce nu se deschide şi în faţă. Că pe el îl aşteaptă cineva pe aeroport şi vrea să iasă rapid. Că poate avionul pleacă mai departe fără el.
E mişto în avion…
One year of marriage – check.
Photo camera – check.
Hotel+plane reservations – check.
Surprise trip to Barcelona (for my wife) – check.
Am auzit foarte multe lucruri frumoase despre Barcelona. Aşa că m-am gândit că ar fi locul potrivit pentru o aniversare. de mâine până duminică sunt turist prin Barcelona, cu ghidul/harta în mână şi aparatul foto pregătit.
Pentru fanii genului, iată un film independent, produs pe baza compilării informațiilor din volumele lui Tolkien privind personajul Gollum. Filmul nu are nimic de-a face cu actorii sau producătorii trilogiei Lord of the Rings. Totuși, atmosfera filmului se păstrează, iar cine gustă trilogia, va avea probabil răbdare să urmărească și The Hunt for Gollum. Aici se poate urmări filmul complet, în HD.
Eurovisionul a ajuns la final, comentariile curg pe tema prestațiilor mai mult sau mai puțin satisfăcătoare. Probabil că nimeni nu se aștepta la locul 1, dar poate un loc în primele 10 ar fi fost mai bun pentru românia. Oricum, iată ce ipoteză lansează Daily Mail privind prestația Elenei:
However Romania’s performance sparked speculation that the foxy lead singer could have been lip-syncing. As the scantily-clad women performed, a lone figure was seen in the shadows. This speculation was fueled by Norton who revealed competition rules state all performers must be present on stage, but that the rules said nothing about whether others could mime.
Deși e clar că ziaristul aberează, îmi place formularea scantily clad woman (femeie pe jumătate înțolită). Deci nu toată lume apreciază decolteul adânc, țâțele la vedere și puțin cântat pe lângă. Surpriză…
Articolul complet din Daily Mail aici.
Una în Baia Mare
Și una în Cluj
Câte şanse au aceste două ştiri să fie adevărate? Sau măcar rezonabile?
Virusul gripei porcine a fost eliberat intenţionat. Cu siguranţă. La fel cum HIV este un virus creat în laborator de americani pentru a distruge populaţiile din Africa şi tot aşa precum Zeitgeist este adevărat 100%.
Autostrada spre Ploieşti va fi gata în 2010. Zice guvernul. Oare autostrada Transilvania cum o mai duce, mai precis tronsonul Gilău – Câmpia Turzii, care trebuia dat în folosinţă la sfârşitul anului trecut? A circulat cineva pe el?
Îmi place să văd oameni de vârsta a doua (spre a treia) care sunt interesaţi să înveţe lucruri noi legate de computer. Îmi plac oamenii de această vârstă care se mai joacă pe computer, care eventual scriu pe un blog sau care pur şi simplu îşi citesc ziarele ori caută noutăţi pe internet.
Îmi place să văd oameni care nu mai sunt tocmai tineri, pe stadion, alergând sau făcând exerciţii diverse, ori pe bicicletă. Burţile impozante (alea de bere şi de mâncare porcească, în exces) nu mai sunt la modă, aşa că piscina ori alergarea nu pot decât să facă bine.
După o săptămână plină, ce poate fi mai relaxant decât puțin sport, mai precis, câteva ture de alergare, în pas ușor? Sigur, multe pot fi mai relaxante, dar pentru mine alergatul a fost cea mai bună la ora aceea. Așa că mă pornesc spre pista de atletism din Baia Mare, aflată la 2 minute distanță. Acolo, surpriză: partea centrală invadată de cearșafuri și pături, lume la plajă. Excelent, îmi spun, o să am spectatori. Printre ei, câteva bunoace domnișoare extrem de bine proporționate făcând plajă topless. Asta nu ar fi fost nimic (rău) dacă pista propriu zisă nu ar fi fost invadată de idioți copiluți cu bicicleta exersând diferite chestii căzături și de burtoși cu lanș de aur gros la gât, jucând tenis cu piciorul (lab-tenis pentru coneseuri). Așa că turele mele de alergat riscau să se transforme în slalom. Pentru a evita riscul, am zis că o iau pe lângă teren. Acolo sunt ceva cărărui care străbat niște tufe. Tufele – pline ce rahați, mirosul era fermecător. Am accelerat pentru a scăpa de miros, dar nu era chip. Pentru că tocmai călcasem într-unul. Mic. Am făcut o tură, după care m-am consolat cu o plimbare lungă.
Săptămâna viitoare mă duc la o piscină ori la bazin. Măcar acolo văd rahații din timp și mă feresc de ei.
Cea mai bună maşină este cea “de firmă”. Indiscutabil, asta o spun toţi cei care au maşină de acest fel. De obicei, maşina are asigurare CASCO, aşa că nu contează ce păţeşte. Pe acest raţionament, poţi conduce ca nebunul cu ea. Recent, am asistat la un accident (uşor) al cuiva de la o firmă destul de mare din Baia Mare. Omul era nervos doar pentru că pierde timpul (deşi el era vinovat, nu acordase prioritate), nu era deloc îngrijorat pentru maşină. Care era lovită destul de bine. Pe de altă parte, cel lovit, cu maşină particulară, era negru al faţă de supărare. Cu toate că maşina urma să fie reparată, omul era extrem de supărat.
Mă întreb dacă s-ar linişti şoferii ăştia imediat ce li s-ar imputa o parte dintre pagubele făcute maşinii de firmă. Cu siguranţă că ar conduce altfel.
