Despre lucruri cum ar trebui să fie
Un film excelent de duminică. Cel puțin la fel de amuzant ca și prima parte. Jocurile de cuvinte sunt delicioase, iar stereotipurile sunt prezente în multe situații. Și sunt tratate cu umor. Sigur că până la urmă cazul se rezolvă, datorită lui Clouseau, dar până acolo e mult de râs.
Sper să nu îi mai facă vreo continuare, că de pe la a treia parte, orice film devine plictisitor (Transporter, Shreck).
Niște cunoștințe din Marea Britanie (care actualmente au o afacere în România cu materiale de construcții) mi-au povestit recent aventura lor de la începutul afacerii. Ca toate firmele, au vrut să fie prezenți și pe internet, drept care au început să caute o firmă care să le facă un site web. Unde poți găsi o firmă de asta, dacă nu pe internet? s-au gândit ei, și, necunoscând pe nimeni în domeniu, au dat un search cu Gogu. Inutil de spus că au avut jdemii de rezultate. De aici începe distracția. Unele din firmele găsite aveau site doar în română. Bun, deci le eliminăm, că nu ne putem înțelege cu ăștia decât prin intermediar. Dacă știau engleză, făceau și o variantă engleză a site-ului. Apoi au fost firme care aveau la contact doar un număr de mobil, iar când se vorbea de factură, ori de TVA, se întrerupea brusc legătura. Bun, și ăștia au fost eliminați. Nu în ultimul rând au fost firme care aveau variantă englezească a site-ului, dar variantă care părea tradusă de refugiații din Congo, învățați engleză de un indian care a trăit două luni la Londra. Am văzut câteva din acele site-uri (oamenii le făcuseră câte un snapshot, de distracție) și am râs de m-am ținut de burtă. Eu nu mă pricep la web design, SEO și alte lucruri de genul ăsta, dar cum poate cineva care se pretindă a fi web designer ori web developer să spună din astea: We improve your business and make more powerful, din astea Our designers fixed joining the art with trading. Any web layout or anything else who need graphic or flash design will be have an professional look ori să îcerce să atragă clienții străini cu așa ceva: It is not by coincidence that when you search on search engine like Google, that certain websites are on the top”. Cu câtă încredere să apelezi la o astfel de firmă, mai ales dacă vrei un site în engleză (80% din conținut), destinat străinilor care caută oportunități de afaceri într-un anume sector?
Adaptându-se realităților românești, oamenii s-au dus pe cunoștințe și recomandări. Nu le-a mers rău, în sensul în care le-a ieșit un site destul de decent.
Conform recomandărilor lui Seba am văzut Thick as Thieves și nu m-a dezamăgit. Chiar dacă Antonio Banderas nu este actorul meu preferat, face un rol foarte bun în acest film, iar Morgan Freeman e mare, ca de obicei. Finalul este imprevizibil, răsturnările de situație nu lipsesc. Un film de văzut.
Sistemul de cantină (sau împinge tava, cum mai este cunoscut) câștigă din ce în ce mai mulți adepți. Mâncare relativ ieftină, porții generoase și servire destul de bună. Unde mai pui că masa de prânz este un prilej bun de socializare. Și un prilej bun de a mânca mult, cu diferite justificări.
Uite, au ciorbă din aia cum ne place! Da, luăm câte una! spuneau două dudui pe la 20șiceva de ani, în fața mea. Da, și luăm și felul doi. Porție mare de piept de pui cu sos alb de ciuperci. Eu mă gândisem să iau doar un fel și să nu mă satur până în gât, că burta plină trage la somn, în timp ce foame te ține treaz și motivat. Unde mai pui să nici nu vroiam să mănânc mult din motive de burtă, care începe să ia proporții (deh, om însurat!) Mă uit la cele două mai cu atenție, zona fundului coapselor și a sânilor taliei fiind țintele mele. Nu arătau fetele ca trase prin inel, dar nici grase nu erau. Adică, erau potrivite. Și nici nu erau urâțele, deci, mă gândesc eu: mănânci cât vrei și ce vrei, apoi noaptea faci o cură de somn sex și se rezolvă problema kilogramelor. Excelent. Rușine să îmi fie că nu am știut asta! După care aud: Tu, io-mi iau și un desert din ăla, că și așa mă duc la sală. Ieri am mâncat cât o vacă și nu am fost la sală, da` azi mă duc și trag tare, recuperez. Aha, deci chestia cu sexul pentru slăbit rămâne un mit. Știam eu.
Criza lovește în moduri neașteptate. You’re fired! (nu chiar, mai are până acolo).
Criza nu și-a atins apogeul încă. Și investitorii ocolesc Europa de Est.
Mizerii la TV la o emisiune de rahat. Manelizarea televiziunilor continuă într-un ritm accelerat. Știu că Andrei e fan.
Steven Seagal e un fel de Bruce Willis în filmul ăsta, numai că nu reușește să salveze toate personajele. Filmul are ceva din I am Legend, aproximativ aceeași poveste, doar că pare o însăilare făcută în grabă. Lispește punctul culminant, și, cu vreo două excepții, acțiunea este previzibilă și transparentă. Poate că ar fi fost mai ușor de urmărit dacă în timp ce fugeau de mutanți, oamenii nu s-ar fi oprit să filozofeze despre normalitate în lume, despre soartă și despre fatalitate. All in all, un film ușurel și doar pentru fanii genului.
Aproape toate firmele de securitate au angajați trei sau patru matahale cu ceafa groasă și minte zero, restul angajaților fiind bătrânei pensionari ori studenți (cunosc trei studenți care lucrează pentru o firmă de securitate, făcând pază la bănci). Cei care stau de pază la bănci sunt un fel de elev de serviciu la școală, fiind trimiși să cumpere zahăr că nu mai este pentru cafea ori covrigi pentru pauza de masă.
În Baia Mare, o firmă de securitate este însărcinată cu blocarea roților mașinilor care parchează ilegal. Într-o zi, un nenea de la țară își pune ARO-ul ca la mă-sa în ogradă, adică fix unde a vrut el. Iar unde a vrut era interzis. Vin băieții și blochează roata, după care așteaptă, rânjind, să vină ăla să plătească amenda. Văzând că nu vine, au plecat. Când s-au întors, au găsit caracatița dată jos de pe roată și îndoită, fiind forțată cu levierul. Omul a văzut că nu putea pleca, se grăbea și și-a băgat piciorul în blocajul de pe roată. Marea firmă de securitate nu făcuse poză la numărul mașinii,a șa cum trebuia să facă, și nici proces verbal, băieții sperând să se înțeleagă cu omul și să ia o șpagă. Își lăsaseră doar numărul de telefon sub ștergător. În loc de șpagă, au luat muie.
Sediul unei firme este spart. Cei de la pază se disculpă: Am crezut că s-a întors un angajat să ia ceva și că a uitat să decupleze alarma, de aceea am avut alarmă în centrală. Alarma a fost declanșată sămbăta, pe la orele 23. Ce silitori angajați!
Am fost pentru câteva zile la Bacău și am avut prilejul pe drum să mă mir (din nou) de România.
Foarte frumoasă fotografia (sursa). Mai că mi-ar veni să mă duc la Sovata. A, dar am fost pe acolo și am crezut că timpul s-a oprit în loc până am traversat zona. S-a oprit în loc din punct de vedere al investițiilor și din puncte de vedere al serviciilor. S-a oprit în loc din punct de vedere al drumurilor. Și s-a oprit în loc din punct de vedere al faptului că am fost nevoit să merg cu 30 la oră. Nu neapărat pentru a proteja mașina, ci pentru a nu avea pană la vreo groapă mai mare și pentru a nu f**e de tot amortizoarele.
Comănești (Bacău) este un oraș mirific. Acolo unde drumurile sunt asfaltate, sunt gropi. Acolo unde nu sunt asfaltate, arată cam așa:
Pe drumuri din astea circulă astfel de mașini (sursa):
Câte ceva de pe drum (lung și prost drum).
