Afaceri

Românul este afacerist şi vrea să scoată bani din orice, asta e clar. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Iar dacă scoate de la stat, şi mai bine. Că doar statul are, nu?

Ce să îi explici omului că e de utilitate publică, că o să circule mai bine şi mai uşor cu maşina dacă se face lucrarea, că o să stea mai puţin în trafic, o să ajungă acasă mai repede să mănânce seminţe şi să bea bere? el ştie una şi bună, vrea mai mulţi bani. Ceea ce e OK, dar atunci când statul vede că de doi ani nu se face nimic şi că proiectul este blocat, parcă ar trebui să intervină mai energic, nu? Italia are o procedură de expropriere accelerată, se ocupă terenul şi apoi se fac exproprierile în cazuri extreme, şi chiar dacă a fost dat statul în judecată la CEDO, a câştigat. La fel şi Franţa, are autostrăzi pentru că legea exproprierii funcţionează. La noi însă…

Copii

Un site cu nişte fotografii foarte fromoase şi în acelaşi timp impresionante. Intraţi la galeria de poze.

Criza din SUA

Criza din America a ajuns să afecteze toate păturile sociale. Inclusiv stripteuzele. Gândul ne spune că s-au inventat indici financiari care să măsoare cât se cheltuie pentru ele, iar când valoarea scade, apar semne de alarmă.

Într-o altă ordine de idei (care?), Bush este în budă, având în vedere că planul lui de a revitaliza economia nu are susţinerea colegilor lui. Congresul SUA a respins planul de salvare a economiei, spunând că nu se pot cheltui banii contribuabililor americani pentru greşelile şi lăcomia câtorva speculanţi de pe Wall Street. Sună a propagandă anti-burgheză, făcută prin anii ‘50, dar în acelaşi timp sună perfect rezonabil pentru omul care nu are chef să plătească pentru alţii.

O vedetă

Sătmăreanca Bianca Rus este o vedetă  pițipoancă adevărată. De unde știu? De pe pagina ei de vedetă. Care se mai numește și site oficial, ca nu cumva mulțimea de fani să îl confunde cu vreunul din miile de site-uri neoficiale ale guristei.
Are de toate. Poze de pițipoancă, CV, discografie, mai puțin creier. O mostră în CV-ul ei.

Reușită pe toate planurile

Omul este lacto-vegetarian. Are o firmă care se ocupă de tuning de mașini, dar mai are și un bar unde servește o cafea fără gust, proastă, dar la preț mare. Ambele în aceeași curte. Este filosof, asta l-a împins spre a fi vegetarian Moare un suflet, domnule, când tai o găină sau când mănânc un pui. Nu vreau să fiu responsabil pentru un suflet, al meu este deja pierdut, nu vreau să mai duc altele spre pierzanie .
Omul este cunoscut de toți, că mai are și o firmă de achiziționare a fierului vechi, în curtea mai sus menționată. Vin la el fel de fel de oameni necăjiți și pleacă tot fără bani, pentru că barul lui servește și vodcă, așa că micile câștiguri se duc repede.
Omul este civilizat. Înjură trendy, Ce puii mei!, pentru că așa a auzit-o pe Magda a lu’ Tolea la OTV. E admiratorul ei, a dat chiar și SMS în emisiunea în care a fost invitată. Aia femeie, domnule! E civilizată, ați văzut, nu înjură, da’ știe să spună ce are de spus. Mie îmi place, domnule, și de Diaconescu ăsta. Tot ne dă la TV politicieni, dracu’ să-i ducă, că tot nu ni-i bine. Da Diaconescu mai dă și lucruri serioase, nu tot prostii!
Omul e cunoscut de toți, e printre apropiații primarului, pe care îl sună chiar dacă secretara acestuia i-a spus că e într-o ședință. Și care primar, chiar răspunde, dar vorbește scurt. Se rezolvă însă.
Omul e un exemplu de succes. În timpul liber, își face și meseria. Electrician la o instituție de stat.
Omul e vedeta orașului Abrud. Acolo unde e locul tuturor posibilităților, acolo unde America ar păli de invidie.

Abrud

Pentru prima data in Abrud. Centrul nou al Abrudului (serios) m-a impresionat.

Mocanita (trenulet cu aburi din 1907, construit de austro-ungari) este inca in functiune.

Pomenile publice

La Baia Mare se organizează în fiecare an o chestie ce se numește Sărbătoarea Castanelor. Pe lângă prilejul de a asculta niște concerte gratis (Iris, Holograf, ceva formații din străinătate), e și un bun prilej pentru comercianți de a fura la cântar și a vinde la suprapreț tot felul de rahaturi care în mod normal nu ar avea căutare și valoare. E de asemenea un prilej excelent pentru conaționalii romi (și nu numai) de a face un sondaj privind conținutul buzunarelor băimărenilor. Sondaj care se termină în favoarea romilor, evident. Pe lângă aceste similitudini cu orice festival/sărbătoare/paranghelie din Romania, mai are o chestie pe care speram să o fi sărit în anul acesta. Și anume puternicul ecou politc din preajma alegerilor. Citesc programul din acest an: Desene pe asfalt pentru copii (organizator Primăria și tineretul psd-ist). Copiii nu voteza. Dar părinții, care pot bea bere și se pot îndopa cu mici fără a avea grija pruncilor, care sunt la loc sigur, vor vota. Și nu strică nici pentru ei câte un tricou roșu. Apoi, alt eveniment este în colaborare cu liberalii. Altul, cu nu mai știu care partid. O să vină și politicieni. Îmi aduc aminte că aici a fost unul din primele locuri (după București) în care Emil Constantinescu a lansat imbecilitatea sinistră care se numea Contractul cu România. Știți care, cel garantat de 15.000 de specialiști analfabeți. Dacă or fi fost atâția. Nu am scăpat nici de restul prezidențiabililor care se respectă. Partidele se implică doar pe la alegeri, atunci devin organizațiile active. În rest, nu prea îi interesează de sărbătoare, ca să nu mai vorbim de cetățeni.
Și parcă în fiecare an, castanele au gust to mai amar.

România între modern şi tradiţie

Mărturisesc faptul că nu ştiu cine este scriitorul Ovidiu Hurduzeu. Poate că ar trebui să ştiu. Poate că mai am timp de acum încolo. Mi-a plăcut, oricum, felul îănc are compară România cu America (locul înc are trăieşte), nu din perspectivă critică, ci din perspectiva celui care a văzut multe şi ar vrea să nu mia vadă aceleaşi greşeli aici.
Articolul îl găsiţi aici. Merită citit.

Toamna

Nu mi-am dat seama că toamna a venit, decât azi, când m-am dus la lucru după concediu. Ploaie măruntă, frunze căzute, trotuare murdare…

Fotografia este dintr-un set de fotografii de toamnă.

Memoria colectivă și prăpastia

CanCan a dat o știre acum vreo două zile cum că se află în posesia unei explozive casete în care o figură politică foarte cunoscută ar fi surprinsă în ipostaze nu tocmai măgulitoare. Mai mult, se părea că bomba va exploda în preajma alegerilor. Bomba însă s-a fâsâit și figura politică importantă a fost deconspirată ca și o politiciană de la PSD. Că nu o fi singura dintre politiciene care a făcut asta, cu siguranță. Cariere și ascensiuni politice fulminante se pot vedea, ce se află în spatele lor încă, putem doar să bănuim. Ceea ce rămâne însă e memoria colectivă, care o va reține pe doamnă cu instrumentul în gură. Și memoria colectivă nu uită, e de lungă durată. Fiecare personaj e caracterizat de o trăsătură definitorie, așa rămâne în amintirea oamenilor. Nasol să rămâi cu carnea în gură…

Tot despre politicieni, fără legătură cu doamna de mai sus.
Citeam ieri niște articole pe net și, din link în link, am ajuns la un articol semnat de Ion Mihai Pacepa. Nu cred că este cineva care să fie cât de cât interesat de perioada comunistă să nu fi citit Orizonturi Roșii. Dar nu asta e în chestiune, ci faptul că în articol Pacepa îl citează pe Tom Gallagher, o figură importantă din rândul celor care studiază istoria comunismului. Iată ce zice Gallagher:

Tom Gallagher [...] concluded that Romania had moved from a system of rigid equalitarianism to one of super-inequalitarism run by corrupt ex-Communists who pay lip service to democracy. This “new predatory elite” has “widened the gap between a parasitic state and a demoralized society.”

Nu e nimic nou, dar parcă m-am uitat mai cu scârbă la știrile de la ora 19…