Noul an

Atata mai era pana la anul nou atunci cand ma pregateam sa postez articolul.

As dori sa urez tuturor celor care citesc aceste randuri un an nou fericit, sanatate si implinirea tuturor dorintelor. Sa aveti parte de distractie placuta pe unde petreceti Revelionul si sa va aduca 2008 numai bucurii.

E Revelion?

Stau si ma intreb, uitandu-ma tamp afara. Am deschis geamul (ca e termopan si izoleaza bine din punct de vedere fonic) si tot nu aud nimic. Adica aud. Liniste. Nici o petarda, nici o pocnitoare, nici “un artific”. Acum vreo cativa ani, dinainte de Craciun si pana prin 3-4 ianuarie, nu iti auzeai nici vorbele de atatea plesnituri, puscaturi, pocnete si alte zgomote. Acum, nimic. Ceea ce e bine.
(Poza e de la Revelionul trecut, in Centrul Vechi al orasului Baia Mare)

Aglomeratie. Din nou.

Speram ca nebunia Craciunului sa isi fi pus amprenta (negativ vorbind) asupra amatorilor de shopping la gramada. Nu e bine sa doresti raul nimanui, dar speram ca cei care vin la magazine sa isi infunde cosul cu de toate doar “pentru ca e sarbatoare si asa trebuie” sa fi luat o pauza, descurajati poate de gandul ca vor gasi o groaza de lume la magazine.
Asi, ti-ai gasit! Am fost si eu astazi, ca tot omul, sa completez proviziile de revelion cu una-alta. Din nou hipermarket-ul din Baia Mare (doar la unul am fost) gemea de lume. Care cumpara orice, incepand de la cozonac pana la sampanie (de fapt vin spumant). Cu lada! Ma uitam la cele cateva articole din cosul meu, si, brusc, cosul mi se parea prea mare, iar eu ma simteam prea mic pentru importanta momentului. “Pai, imediat e Revelionul!” ma imboldea “prietenul” cu cornite si trident, “cumpara si tu mai multe chestii!”. pana la urma am rezistat. Doar nu aveam nevoie. Si apoi, insemna sa intru in categoria celor pomeniti mai sus.
Apoi, m-am dus la patinoarul amenajat in centrul (vechi al) orasului. Sia colo era lume, dar acolo mi-a placut. M-as fi plictisit singur…

Atata poate telefonul mobil.

Ben10 sau obsesia consumerismului

Vorbeam ieri seara cu cateva colege de birou care (spre deosebire de mine) au copii, in varsta de 6-8 ani. Intrebam si eu, ca omul, daca le-a fost greu sa aduca Mosul copiilor cadouri. Nuuuu, a fost raspunsul unanim. Ne-am scos lejer, am luat BEN10.
HA? Ce e Ben10, sau Ben-ten, dupa cum suna pe limba englezeasca? Mi-am marturisit ignoranta, am luat pozitia “ghiocel” (capul jos, privirea pe varfuri) si apoi am primit explicatia: Cum, nu stii? E CHESTIA aia de pe Cartoon Network. Si atunci am avut impresia ca sunt prea batran fata de generatiile actuale. Imi aduc aminte ca ma bucuram la cate un week-end Scooby-Doo sau The Jetsons, iar Dexter’s Lab erau cele mai tari desene pe care le vedeam. Dar nu stiu daca mi-as fi luat un Dexter sau un Scooby-Doo. imi erau de ajuns sa le vad la TV, nu simteam nevoia sa ii am pe birou, pe dulap si peste tot in casa. In schimb colectia Ben10 (caci e o colectie intreaga)este nu doar trendy, ci o chestie care te legitimeaza ca si copil de 6 – 11 ani din generatia McDonald’s. Daca nu ai, nu existi. Din pacate.
Si astfel, un desen animat impune o moda. Nu conteaza ca ai bani sau nu, sau ca trebuie altceva, daca toti au la scoala Ben10, si copilul tau trebuie sa aiba. Altfel, nu este primit la joaca. Si cum sa nu ceara la Mosu’? Ca el tot timpul poate aduce cadoul dorit.
Am atasat o captura de pe Cartoon Network, privind Ben10. Va rog sa urmariti story-ul, care e extrem de complex )

Blog fara stirea…autorului

Nu numai ca e la moda sa iti faci blog, dar in ultima vreme au aparut bloguri de care nici “titularul” nu stie. Sa se mai spuna ca nu e trendy sa ai blog. Chiar daca nu stii de el, macar esti in randul lumii.
Dupa sesizare, blogul a fost sters, dar iata aici textul de pozitat de Google. Remarcati sondajul, cu intrebarea cheie: “Nu-i asa ca sunt un mare mitocan?”

Legatura

S-a gasit legatura dintre SULA si PREFECTURA, sau cum poti fi si cu sufletul in rai, si cu “aia in cealalta”. Pagina web a CAN-CAN din 27 decembrie ne prezinta reteta ideala. Sa nu zicem ca nu i-a cuprins spiritul sarbatorii crestine a Craciunului…

Anul vechi si anul nou

Bine ca sarbatorile astea se potrivesc in calendar cu zilele lucratoare, astfel ca, pe cand mai trebuie sa lucrezi ceva intre sarbatori, e deja vineri. Si apoi, vine sambata, si imediat anul nou. Cand eram mai mic si vedeam la TV aberatia lui Ceausescu de anul nou (un copil reprezentand anul nou, care il inlocuia pe altul, reprezentand anul vechi), intotdeauna speram sa il gasesc pe strada pe copilul reprezentand anul vechi. Imi intrebam parintii: Unde merge copilul? Nu mai are unde sa stea? Si speram sa il intalnesc si sa il chem la noi acasa, ca doar acum nu mai are unde sa stea…
Acum, nu il mai caut pe copilul acela. Pentru ca stiu ca daca il gasesc, sunt inca multi, foarte multi ca el, care poate ca ar avea nevoie de un adapost si de putina caldura. Mai ales sufleteasca.

Masuri dupa haosul din aeroport

Va aduceti aminte de haosul creat de sarbatori in aeropoarte si de intrminabilele intarzieri din cauza cetii? Iata aici consecinta.

Be(r)becali

Ba, ba, di, di! Suuunteti, toti, voi, niste comunisti, voi, care ma criticati. Eu am bani si nu ma intereseaza de voi, zdrentelor si hahalerelor! Citat din intelepciunea becaliceasca.

Iata ca cineva, din Germania, il pune pe Becali intr-un top. Unul care nu ii face cinste insa, fiind printre cei mai slabi conducatori de cluburi dein Europa. Ce surpriza !!

Ou sont…les cadeaux d’antan?

Unde sunt vremurile in care ne bucuram de “Dacii si Romanii”, Piticot sau “Nu te supara, frate!”. Ori de o masinuta de fier sau de cowboy…